Bastionul Bethlen este unul dintre turnurile de fortificaţie ale Cetăţii Clujului care s-a conservat până în zilele noastre. Este cunoscut şi ca Bastionul Croitorilor sau Turnul Croitorilor şi a fost ridicat, aşa cum îi spune numele, de breasla croitorilor. Fiecare turn din zidul medieval de apărare a aparţinut unei bresle, cum ar fi breasla cizmarilor, a săpunarilor sau a tâmplarilor.
Bastionul a fost construit în secolul al XV-lea, până în anul 1475, când a fost prima dată atestat documentar. Numele său a fost menţionat pentru prima dată într-un privilegiu comun al croitorilor şi postăvarilor, în care scria că bastionul se situează în colţul de sud-est şi că este dotat cu praf de puşcă.
Având în vedere că a fost ridicat într-un punct strategic, şi anume pe drumul spre Turda, chiar la poalele Feleacului, a fost cel mai asediat turn din fortificaţie. Prima dată a fost asediat de mercenarii lui Ferdinand I, care s-au răzvrătit pentru că nu au fost plătiţi.
Bastionul Bethlen a fost implicat şi în evenimentele din anul 1601. După bătălia care s-a dat la Mirăslău, nobilii din Transilvania i-au prins pe Baba Novac şi pe preotul Saski şi i-au supus la torturi şi umilinţe, executându-i în cele din urmă.
Baba Novac a fost tras în ţeapă şi expus chiar lângă bastion. În anul 1975, a fost amplasată o statuie în amintirea generalului lui Mihai Viteazul, sculptată de Virgil Fulicea.
Între anii 1627 şi 1629, Turnul Croitorilor a fost refăcut, luând forma pe care o putem vedea şi astăzi. A fost necesară reconstituirea sa, deoarece un fulger a aprins praful de puşcă depozitat şi totul a explodat. Lucrările au fost realizate în timpul lui Gabriel Bethlen, acesta fiind motivul pentru care i-a luat şi numele.
Bastionul a fost construit din piatră dăltuită, iar zidurile au fost prevăzute cu lăcaşuri de tragere. Lucrările sunt menţionate de o placă comemorativă, împărţită în două: partea superioară conţine blazonul principelui, în timp ce partea inferioară conţine stema oraşului Cluj şi câteva fraze în latină, în care sunt relatate împrejurările reconstruirii.
Bastionul Bethlen a avut de suferit şi la începutul secolului al XVII-lea, în timpul războiului lui Rakoczi al II-lea. Generalul Sandor Karolyi a predat oraşul, iar ca trupele imperiale să nu poată să îl folosească, a detonat bastionul şi zidurile din jurul său.
În anul 1709, a fost refăcut de către comandantul trupelor imperiale şi din Transilvania. O altă renovare de care a beneficiat este cea din 1718, care a fost comemorată cu o placă în limba maghiară.
În secolul XX, mai exact în anul 1924, Bastionul Bethlen a fost restaurat şi transformat în muzeu, decizie luată de Comisiunea Monumentelor Istorice. Aspectul de astăzi se datorează, în mare parte, renovărilor de la mijlocul secolului, când s-a dorit mai întâi amenajarea unui muzeu de istorie a armelor şi apoi un muzeu în care să fie prezentată istoria Clujului. Planurile au fost abandonate, iar în anul 2007, după mai bine de două decenii de abandon, turnul a fost din nou renovat.
În prezent, în Bastionul Bethlen are loc Centrul de cultură urbană, care cuprinde o cafenea literară (aflată la nivelul inferior), o expoziţie despre istoria breslei croitorilor din Cluj, o sală de conferinţă şi spaţii pentru organizarea unor evenimente culturale temporare (concerte, expoziţii, prelegeri).
Pe lângă rolul său defensiv, Bastionul Bethlen a fost și un punct central pentru întâlnirile și deciziile importante ale breaslei. Această funcție duală subliniază importanța turnurilor de apărare nu doar ca fortificații, ci și ca centre ale vieții sociale și economice în Clujul medieval.
