Bastionul Haller face parte din fortificaţiile din oraşul Sibiu, fiind situat în sud-estul lor. A fost construit în a doua jumătate a secolului al XVI-lea şi este inclus pe lista monumentelor istorice din judeţul Sibiu, începând cu anul 2004.
Bastionul este şi el o dovadă a sistemului italian, care a fost implementat în fortificaţiile din acest oraş medieval. Cele cinci bastioane, din care doar două mai există astăzi, au fost ridicate în urma ocupării Transilvaniei de către trupele austriece, în anul 1551. Trupele erau conduse de generalul Giovanni Battista Castaldo, care a instalat în cetate 14 companii de infanterie ce aveau la dispoziţie 216 puşti şi 46 de tunuri. Pentru că Cetatea Sibiului era slabă din punct de vedere al fortificaţiilor, generalul a ordonat ridicarea unor bastioane care să întărească apărarea. Aşa au apărut cele cinci construcţii, amplasate la colţurile centurilor de apărare ale Sibiului.
Bastionul Haller a fost ridicat între anii 1551 şi 1553, iar cei care s-au ocupat de lucrări au fost doi meşteri din străinătate, Georg Waahl şi Peter Nurnberger. Necesitatea acestui bastion a făcut ca Dieta Transilvaniei să se implice şi să grăbească finalizarea lucrărilor. Celor din Sibiu şi din aşezările vecine li s-a impus prestarea unei munci obligatorii şi contribuirea cu sume de bani. Însă oamenii nu au fost de acord cu aceste măsuri şi au refuzat să muncească fără să fie remuneraţi. Epidemia de ciumă şi un incendiu devastator au înrăutăţit situaţia, iar soldaţii austrieci au fost retraşi din Sibiu, pentru că nu mai erau plătiţi şi au început să îi fure pe localnici, declanșând adevărate răscoale.
Bastionul Haller trebuia să fie protejat, în primul rând, de tirurile de artilerie. Tocmai de aceea a fost construit din cărămidă şi apoi umplut cu pământ. Înălţimea zidurilor este de nouă metri, iar lungimea ajunge la 223 de metri. Suprafaţa sa este destul de mare, pentru că bastioanele au fost construite astfel încât să fie instalate cât mai multe tunuri pe ele. Şi acestui bastion, ca şi celorlalte, i-au fost puse distanţiere din piatră, menite să împiedice plasarea scărilor de asalt. Mai mult, au fost construite şi câteva cazemate, în care tunurile aveau deschidere spre punctele importante.
După ce nu a mai fost folosit în scop militar, Bastionul Haller a fost folosit drept școală de călărie, iar la începutul secolului XX a fost construită clădirea Spitalului de neurologie. În anul 2006, bastionul a beneficiat de o amplă lucrare de restaurare. Două companii din Germania, specializate în curăţarea şi conservarea monumentelor istorice, au încheiat un parteneriat cu Primăria din Sibiu, în urma căruia germanii s-au angajat să restaureze, pe proprii bani, bastionul şi Podul Minciunilor.
