Bazilica de la Niculiţel este un monument paleocreştin, unic în lume. Aflată în comuna Niculiţel, judeţul Tulcea, bazilica e un adevărat loc de pelerinaj, loc care a fost descoperit destul de târziu, în anul 1971.
În acel an, se spune că într-o noapte localnicii au văzut într-o intersecţie de drumuri o cruce apărută din senin. Curioşi, aceștia au început să sape sub această cruce, gândindu-se că poate găsesc vreo comoară. Într-adevăr, au găsit o comoară, însă nu una plină de bani, ci o comoară religioasă. Cei care au săpat au găsit o criptă în care se aflau trupurile a şase martiri, trupuri care zăceau acolo încă din secolul al IV-lea.
Imediat, numele satului Niculiţel a început să apară pe buzele tuturor arheologilor şi istoricilor, iar săpăturile nu au întârziat să apară. Astfel, arheologii care s-au ocupat de sit au scos la lumină o interesantă criptă, care a fost deschisă în acelaşi an, la câteva zile după descoperirea făcută de localnici.
S-a dovedit că acea criptă este, de fapt, o bazilică specifică Dobrogei secolelor IV – V. Având în vedere dimensiunile ei, bazilica de la Niculiţel i-a făcut pe specialişti să creadă că nu a fost o simplă biserică de mir, ci mai degrabă biserica unei mănăstiri sau chiar o catedrală.
Bazilica este cel mai vechi lăcaş de cult cu pronaos despre care se ştie în prezent, fapt ce-i sporeşte unicitatea. După ce au scos la iveală construcţia, arheologii au descoperit trupurile a şase martiri, însă numai patru dintre ei au fost identificaţi: Filip, Zotic, Atal şi Camasie. Identificarea lor a fost posibilă datorită inscripţiilor de pe pereţi.
Cei patru au fost înmormântaţi într-o raclă din brad, iar numele lor apar în scrierile Constantinopolului, fără să se ştie unde au fost îngropaţi. Martirii sunt prăznuiţi pe data de 4 iunie, zi în care au fost omorâţi de romani, la doar 15 kilometri de localitate. Pentru că regimul comunist nu era de acord cu religia, pentru o perioadă, rămăşiţele umane ale martirilor au fost mutate la Mănăstirea Cocoș.
Pe lângă trupurile martirilor, în bazilica de la Niculiţel, au fost descoperite şi o serie de obiecte cu însemnătate ridicată: o monedă şi o cruce din timpul împăratului Teodosie al II-lea (prima jumătate a secolului al V-lea), un castron specific secolelor IV – V şi un vas globular, specific secolelor V – VI. În anul 1983, a fost amenajată o incintă pentru a proteja situl arheologic atât de intemperii, cât mai ales de oamenii răuvoitori.
Bazilica de la Niculițel oferă o fereastră rară în trecutul religios și cultural al regiunii Dobrogei și continuă să fie un punct focal pentru studiul și aprecierea creștinismului în perioada sa de formare. Deși accesul în interiorul bazilicii este limitat pentru conservare, exteriorul său și situl arheologic înconjurător sunt accesibile publicului, oferind o lecție vie de istorie și spiritualitate.
