Credincios sau ateu, nu poţi rămâne tu însuţi în faţa bazilicii Saint Martin de Ainay. Când am plecat din ţară, habar nu aveam de existenţa ei. Odată ajunsă la Lyon, am vizitat-o întâmplător, dar mi s-a întipărit în carnea inimii şi simt că m-am îndrăgostit de ea.
La o primă vedere, bazilica Saint Martin de Ainay din Lyon are aspectul unei fortăreţe impunătoare. Nu aş zice chiar grandioasă, dar dimensiunile ei depăşesc imaginaţia românului ortodox.
În mod sigur, această bazilică datează din secolul al XII-lea. Totuşi, există multe legende şi zvonuri care vorbesc despre existenţa ei încă din secolul al IX-lea. Este atât de veche, încât i s-a cam pierdut urma în timp.
Din punct de vedere arhitectural, este vorba despre o construcţie într-un amestec de stil pre-romanic, gotic şi romanic. Foarte multe dintre elementele care o compun datează din Antichitate. Şi întrucât credinţa în Dumnezeu se perpetuează deodată cu viaţa pe pământ, bazilica Saint Martin de Ainay pare un amalgam de trecut şi viitor, într-un veşnic prezent ce proslăveşte pe Domnul.
Dacă unele dintre blocurile de piatră care se constituie în materiale de construcţie provin încă din Antichitate, bazilica a trecut prin numeroase etape de restaurare şi extindere, cea mai recentă fiind de secol al XXI-lea.
Intrarea în bazilica Saint Martin de Ainay din Lyon se face pe la baza turnului despre care am înţeles că ar preceda construcţia bazilicii. În timpul secolului al XI-lea, acest turn exista deja şi era prevăzut cu o singură intrare principală. O parte dintre blocurile de piatră aflate la baza turnului provin de la câteva dintre monumentele din Antichitate. În semn de continuare a credinţei în Dumnezeu, în timpul secolului al XIX-lea, turnul a fost completat cu alte două uşi laterale, de-o parte şi de alta a celei originale.
De fapt, din secolul al XI-lea, ar fi doar turnul şi capela Sfintei Blandina. Aceasta s-a numărat în anul 177 printre martirii creştini ai Lyonului, pe vremea Imperiului Roman condus de Marcus Aurelius. Refuzând să renunţe la credinţa creştină, Blandina a fost aruncată în arena cu lei, alături de alţi martiri creştini. Animalele au refuzat însă să îi facă vreun rău. Totuşi, sfânta a fost torturată în chipuri groaznice şi ucisă apoi cu cruzime.
Capela Sfintei Blandina a fost construită în stilul tipic primului secol după Hristos, cu navă rectangulară şi altar semicircular. În altar, au fost dispuse numeroase decoraţiuni din piatră sculptată, provenind din Antichitate şi câteva coloane impunătoare ale căror capiteluri sunt marcate de basoreliefuri ce dau senzaţia unitară a unei broderii delicate.
Tot în altarul Sfintei Blandina se găseşte o criptă, cu anexe pentru relicve. În criptă, se ajunge coborând câteva trepte misterioase. La capătul lor, se află un mozaic superb, sub formă rotundă, cu înscrisuri latineşti dedicate memoriei Sfintei Blandina.
Evident, nu putea lipsi chipul martirei nici de pe vitraliile bazilicii Saint Martin de Ainay.
De altfel, mozaicul care îmbracă toate capelele şi bazilica în sine este spectaculos. Pe jos, pe sus, pe pereţi, pe pilaştri – este peste tot. Formele şi culorile sunt mereu altele, când mai sobre, când mai optimiste, în pas cu etapele sufleteşti prin care trece orice credincios.
Sincer, până în Lyon, nu am mai avut ocazia să văd nicăieri biserici înveşmântate în mozaicuri. Saint Martin de Ainay mi s-a părut cu atât mai interesantă cu cât moda mozaicului era deja în plină vervă pe la 1200. Cam cu aşa ceva se ocupau pe atunci lionezii – cu broderii pe piatră şi în piatră.
Absolut toţi pilaştrii bazilicii sunt împodobiţi la capete cu sculpturi ornamentale. Cu cât sculptura este mai mică ca şi dimensiune, cu atât este mai elaborată şi transmite un mesaj mai emoţionant.
Mai există încă câteva capele. Cea dedicată Fecioarei Maria mi s-a părut cea mai frumoasă, cu atât cu cât are o istorie interesantă. Prima capelă dedicată Preasfintei Născătoare a fost construită în secolul al XV-lea, în stil gotic. Nu ştiu din ce motive, patru sute de ani mai târziu, a fost dezmembrată. Sculpturile au fost scoase, iar picturile au fost şterse. Fosta capelă a Fecioarei Maria a devenit capela Sfântului Arhanghel Mihail, iar vitraliile au fost pictate de către artistul francez Lucien Begule. Pictura cupolei şi altarul sculptat au fost special create în onoarea Sfântului Arhanghel Mihail.
În acest timp, Fecioarei Maria i-a fost închinată o altă capelă, de secol XIX. Altarul a fost împodobit cu o splendidă sculptură în marmură albă înfăţişând-o pe Fecioara Maria, avându-l ca autor pe Bonnassieux. Picturile şi vitraliile surprind secvenţe din viaţa Maicii Domnului. Stilul folosit este cel romanic.
Capela Sfântului Iosif a fost construită în 1830, pe locul unei vechi mănăstiri. Sculptura care îl înfăţişează pe Sfântul Iosif este lucrarea lui Fabbisch, iar coloanele din absidă pe cât sunt de mici, pe atât sunt de preţioase. Cu tot cu capiteluri, ele datează din secolul al XII-lea şi au aparţinut, la origine, unei alte biserici, dedicate Sfântului Petru.
Baptisteriul este un loc aparte. Cădelniţa are o mică absidă destinată ei în mod special, iar accesul acolo este permis numai pe durata unui botez. În bazilica Saint Martin de Ainay, baptisteriul se află dispus pe un soclu de marmură, în vecinătatea capelei Sfântului Iosif. Soclul este împodobit cu basoreliefuri minunate, create în jurul momentelor biblice – naşterea Mântuitorului şi venirea celor trei magi de la Răsărit. Într-un medalion, este reprezentată şi Mâna lui Dumnezeu. Baptisteriul provine din secolul al XI-lea.
Bazilica Saint Martin de Ainay dispune de două altare. Unul este cel principal şi pare scăldat în lumina caldă şi aurie a soarelui. Nu se poate preciza cu certitudine, dar se pare că ar data din secolul al XII-lea. Este printre cele mai ornamentate colţuri ale bazilicii Saint Martin de Ainay şi marcat de trei pilaştrii cu basoreliefuri, fiecare dintre ei reprezentând câte o virtute: credinţă, speranţă şi compasiune. Deasupra lor, domină atmosfera o pictură superbă care Îl înfăţişează pe Mântuitor în rol de Miel care ia asupra Sa păcatele lumii. Mesajul este unul triumfător: omenirea se salvează prin sacrificiul lui Iisus Hristos. Pictura a fost executată în secolul al XIX-lea şi restaurată, ulterior, în secolul XX.
Celălalt altar este dedicat Sfântului Benedict şi reconstituie secvenţa în timpul căreia acesta a arătat călugărilor din Ainay regulile traiului benedectin.
În anul 1992, bazilica Saint Martin de Ainay a trecut printr-o serie de lucrări de reparaţii importante, iar în 1997 au fost restaurate capela Sfântului Mihail şi capela Sfintei Blandina. Zece ani mai târziu, acoperişul bazilicii Saint Martin de Ainay din Lyon şi câţiva dintre pereţii exteriori au necesitat intervenţii majore de refacere.
La ora la care am călcat în bazilica Saint Martin de Ainay din Lyon, nu mai era decât o doamnă înăuntru. Biserica m-a primit însă ca într-o îmbrăţişare caldă, poate din cauza picturilor în care culoarea predominantă e galbenul.
Peste tot, am dat cu ochii de mici, dar preţioase plăcuţe de marmură ce conţineau mesaje pline de recunoştinţă către sfinţii bisericii. Plăcuţele sunt dispuse în diferite locuri, pe ziduri sau pe piedestalul unor statui reprezentând personaje creştine deosebite. Eu, din păcate, nu am lăsat în urma mea nicio plăcuţă, ci doar un sentiment de bucurie interioară pentru care mulţumesc nu cu dalta, ci cu degetele pe tastatură.
