Bazilica St. Denis din Paris are o importanta unica din punct de vedere istoric si arhitectural. Aceasta a fost fondata in secolul 7 de catre Dagobert I pe locul in care a fost inmormantat Sfantul Denis, un sfant protector al Frantei. Sfantul Denis a fost, conform legendei, primul episcop al Parisului. Bazilica a devenit un loc de pelerinaj si multi regi ai Frantei au fost inmormantati aici, mai precis toti regii dintre secolele 10 si 18 si multi regi dinaintea secolului 10. Aceasta bazilica nu a fost folosita pentru incoronarea regilor, acest rol avandu-l Catedrala Reims, insa aici erau incoronate reginele de obicei. Bazilica St. Denis din Paris a ajuns in scurt timp un complex monahal foarte important.
In secolul 12, staretul Suger a reconstruit portiuni ale bazilicii folosind caracteristici structurale si decorative inovatoare, inspirate din numeroase surse. Naosul bazilicii din secolul 13 a fost prototipul pentru stilul gotic Rayonnant si a reprezentat un model arhitectural pe care multe biserici din Franta, Anglia si alte tari europene l-au adoptat. Bazilica St. Denis din Paris este un monument arhitectural deosebit, fiind prima cladire mare care a fost construita in cea mai mare parte in stilul gotic. Aceasta a trecut de la stadiul de arhitectura romana la cel de arhitectura gotica. Inainte ca termenul “gotic” sa fie folosit pentru a descrie acest stil arhitectural, stilul se numea pur si simplu “stilul francez”.
Un plan al constructiei ce dateaza din anii 1700, realizat de Felicien, infatiseaza o capela mortuara uriasa in forma de rotonda cu coloane, invecinat cu naosul transversal al bazilicii, care contine mormantul lui Valois. Deoarece in Bazilica St. Denis din Paris sunt inmormantati multi regi ai Frantei impreuna cu familiile lor, aceastei bazilici i se mai spune si Necropola Regala a Frantei. Unii regi insa, ca de exemplu Clovis I, nu au fost inmormantati aici de la inceput. Ramasitele lui Clovis I au fost dezhumate din mormantul sau de la Abatia Sfintei Genevieve, pe care acesta o fondase, cand aceasta a fost jefuita. Pe morminte se gasesc multe efigii ale regilor si reginelor, insa in timpul Revolutiei Franceze, aceste morminte au fost deschise de muncitori la ordinul functionarilor revolutionari.
Bazilica St. Denis din Paris a devenit o tinta a urii revolutionarilor. In 1793 a inceput devastarea bazilicii, astfel pentru a comemora caderea monarhiei, comitetul national a ordonat distrugerea mormintelor regale si a tuturor vestigiilor care apartineau monarhilor Frantei si familiilor acestora. Mai intai au fost golite mormintele regale din zona corului, dupa care au urmat mormintele din cavoul regal al dinastiei de Bourbon.
Ramasitele au fost apoi aruncate in santuri in cimitirul aflat langa naosul transversal si apoi au fost acoperite cu var nestins. In octombrie 1793, multimile de oameni nemultumiti au luat cu asalt interiorul bazilicii. Acestia au mutilat sculpturile sfintilor, decapitandu-le. De asemenea, au jefuit interiorul de toate comorile sale, aur, mobile scumpe si insemne ale regalitatii. In anii urmatori, bazilica a fost folosita drept loc de intalnire pentru Cultul Ratiunii, un cult ateu ce a inlocuit o perioada crestinismul, iar apoi drept hambar.
Pana in aprilie 1794, cladirea devenise de nelocuit. Tot in 1794, cele 3 seturi de usi din bronz au fost duse la monetarie pentru a fi topite, acoperisul a fost deposedat de invelisul de plumb care il apara de capriciile vremii, si multe dintre pietrele mormintelor au fost duse bucata cu bucata la depozitul Micilor Augustini din Paris, pentru a fi reasamblate de catre Alexandre Lenoir si apoi expuse in Muzeul de Monumente franceze al acestuia.
Dupa toate aceste deposedari, Bazilica St. Denis din Paris era pe punctul de a fi naruita. In loc sa fie cantate litanii, in cladire se auzeau doar picaturile de ploaie, care cadeau pe podea prin acoperisul distrus, si sunetul orologiului rasunand in bazilica si in cavourile goale. Bazilica a fost salvata si reconstruita in secolul 19. In 1806, Napoleon a dorit sa renoveze bazilica pentru a o folosi ca mausoleu imperial al dinastiei sale.
Desi redeschisese bazilica, Napoleon a lasat ramasitele regilor si ale membrilor familiilor lor in mormintele comune in care fusesera aruncate in timpul Revolutiei. Dupa ce acesta a fost exilat pe Insula Elba, dinastia Bourbon a fost restaurata, membrii dinastiei dand ordin sa fie cautate ramasitele lui Ludovic al 16-lea si ale Mariei Antoaneta. Pe 21 ianuarie 1815 au fost gasite cateva oase, despre care se creadea ca apartin lui Ludovic al 16-lea si o jartiera, care au fost duse la bazilica si ingropate in cripta.
In 1817 au fost scoase toate ramasitele din cimitirul comun, insa nu a fost posibil sa se identifice care cui apartineau, astfel acestea au fost depuse intr-un osuar in cripta bisericii. La indrumarea arhitectului Viollet-le-Duc, monumentele care fusesera pastrate la Muzeul Monumentelor Franceze au fost returnate bazilicii. In 2004, inima mumificata a Delfinului, baiatul care ar fi trebuit sa fie Ludovic al 17-lea, a fost inchisa intr-un perete al criptei.
