Becul economic – avantaje si dezavantaje

Becul economic (LFC – Lampa fluorescenta compacta) este o inventie de data relativ recenta. Mai exact, in 1980, compania Phillips a lansat pe piata de profil primul bec cu fluorescenta, in forma compacta, in contextul cresterii consumului si costurilor energetice, la nivel mondial. In 1984, Jurg Niggen, inginer la societatea Acrotronic, din Zurich, Elvetia, a obtinut patentul pentru aparatul de la baza becului, care este inglobat in soclul acestuia, ceea ce a facut posibila fabricarea unor becuri fluorescente care sa nu depaseasca dimensiunea becurilor cu incandescenta, dar care consuma mai putin curent si au o durata de viata mult mai lunga.

Primele generatii de becuri economice, care integrau balast feromagnetic, au fost concepute pentru iluminatul public, fiind total nepotrivite, ca randament si dimensiune, pentru locuinte. In numai cativa ani, insa, LFC-urile au fost ameliorate ca forma, functionalitate, randament si impact asupra mediului. Un bec economic contine un amestec de argon (un gaz incolor si fara miros), vapori de mercur si o pudra fluorescenta pe baza de sare de fosfor, pe suprafata interna a tuburilor. Electrozii aflati la baza tubului, sub efectul trecerii curentului electric, permit ionizarea amestecului de gaze, care are ca urmare generarea de raze ultraviolete (UV), invizibile cu ochiul liber. Razele UV sunt convertite apoi in lumina vizibila, gratie pudrei fluorescente depuse pe partea interna a tuburilor.

Dezavantajele becurilor economice

• Evident ca orice consumator interesat de utilizarea becurilor economice isi pune problema in ce masura mercurul continut de LFC-uri este periculos pentru sanatate. Pentru comparatie, de exemplu, daca intr-un termometru medical cu mercur (a carui fabricare, de altfel, a fost interzisa) se afla circa 500-2000 mg mercur, intr-un bec economic obisnuit, cantitatea de mercur este in jur de 1,5 mg si, oricum, aflandu-se in interiorul becului, nu prezinta niciun risc. In schimb, becurile uzate nu trebuie aruncate la intamplare, ci doar in centre special amenajate, avand in vedere ca spargerea lor conduce la risipirea mercurului in mediul inconjurator si, prin apa de ploaie, poate patrunde si in sol, alterand calitatea mediului.
• De asemenea, specialistii spun ca ar mai exista o problema, in cazul acestor becuri (ca si pentru neoane), legata de faptul ca emitand unde electromagnetice, ar putea sa ii afecteze, intr-o oarecare masura, pe cei care au diverse implanturi medicale (stimulatoare cardiace, auditive, pompe de insulina etc.), inducand o stare de oboseala, daca se expun multa vreme, continuu, la o astfel de lumina. Din acelasi motiv (al undelor electromagnetice) s-ar mai putea constata o perturbare (paraziti) a functionarii aparatelor electrocasnice.
• Durata de viata a unui bec economic, desi mult mai mare decat a unui bec cu incandescenta, este conditionata de anumite situatii particulare. De exemplu, LFC-urile nu sunt suficient adaptate pentru a functiona in locuri de trecere (holuri, toaleta, baie), unde aprinderea repetata si pentru scurta vreme, le poate reduce timpul de functionare. Nici utilizarea senzorilor de prezenta nu amelioreaza aceasta situatie. Si in cazul iluminatului exterior, chiar daca au mansoane de protectie, temperaturile scazute, din anotimpul rece, sau prea ridicate, vara, le scurteaza durata de functionare. Totusi, daca este vorba de un bec economic de calitate, din categoria celor cu 12 000 de ore de functionare, scurtarea duratei de viata din cauza aprinderilor si stingerilor repetate este nesemnificativa, acestea putand fi, de exemplu, stinse si aprinse de 100 de ori pe zi, timp de 12 ani.
• In cazul unei lampi fluorescente trebuie asteptat un anume timp pentru a se atinge o luminozitate optima, iar redarea culorilor (indicele IRC) este, intr-o oarecare masura, alterata.
• Preturile becurilor fluorescente compacte raman, in continuare, destul de ridicate.

Avantajele becului economic

Prin comparatie cu becul cu incandescenta, exista, indiscutabil, si nenumarate avantaje ale LFC-urilor:

• Utilizarea becurilor fluorescente conduce la o economie substantiala de energie. De exemplu, un LFC  de 11W 2700K va produce o lumina echivalenta cu a unui bec cu incandescenta de 40-60 W, unul de 15 W este echivalent cu 75 W, 20 W – cu 100 W ai becului clasic.
• Durata de functionare medie este in jur de 6 000 de ore, adica de sase ori mai mare decat a becului incandescent.
• Lampa fluorescenta emite mult mai putina caldura.
• LFC-urile se pot achizitiona intr-o gama destul de variata de forme (spirala, baton, rotund -asemanator becurilor clasice), adaptate locurilor in care vor fi amplasate. Incepand cu anul 2000, a fost produsa o noua generatie de becuri economice, de mai mici dimensiuni si cu un randament superior. Se pare ca, din punctul de vedere al randamentului, becurile in forma de baton sunt cele mai bune, pentru ca au un timp de aprindere mai scurt si suporta un numar mai mare de activari si dezactivari (in jur de 75 000). Din 2010, datele legate de numarul activarilor/dezactivarilor trebuie sa figureze pe ambalaj, alaturi de puterea becului si de alte date tehnice.
• Desi becurile economice dau o lumina rece si mata, totusi, se poate verifica pe ambalaj indicele 830 sau 827, pentru o lumina alba, calda, similara celei a becului cu incandescenta.
• Costurile sunt ridicate numai la achizitionarea unui LFC, pe timp indelungat economia fiind substantiala la consumul de energie.

Becurile economice nu trebuie confundate cu becurile ecologice, cu halogen, nici cu LED-urile (light-emitting diode). Lampile cu halogen “de joasa tensiune”, cum se precizeaza pe ambalaj, indica tensiunea si nu consumul de energie, care este cam cu 50% mai mic decat al unui bec cu incandescenta, dar de trei ori mai mare decat al unui bec fluorescent compact si nu folosesc substante periculoase pentru mediu. LED-urile, pe de alta parte, au, intr-adevar, o durata de viata mai mare chiar decat a becurilor fluorescente, tind sa devina o solutie viabila pentru iluminat, in urmatorii ani, dar, deocamdata, sunt adecvate doar pentru a ilumina pe distante scurte, fiind insa o tehnologie indispensabila in publicitate, industria automobilelor, a LCD-urilor etc.

In 2009, Comisia Consiliului european a adoptat directiva 2005/32/CE, prin care s-a reglementat scoaterea treptata din uz a becurilor cu incandescenta – de la 1 septembrie 2009, nu se mai fabrica becuri clasice de 100W, in 2010, se renunta la cele de 75 W, iar pana la finele lui 2012, nu se mai comercializeaza becuri cu incandescenta de niciun tip. Luand in considerare aceasta situatie, fiecare consumator va trebui sa isi evalueze corect necesitatile si sa se adapteze la un consum de energie cat mai scazut, dar care sa asigure si confortul necesar in locuinte, in institutiile publice si in alte medii.