Biblioteca – memoria omenirii

Publice sau private, bibliotecile (in greaca veche, “biblio”- “carte”, “theke”-“loc”) reprezinta spatiile in care, de la inceputurile civilizatiei umane, s-au pastrat insemnarile, documentele, cartile care sunt semnul evolutiei in planul spiritului, al gandirii, al creativitatii si al asumarii rationale sau sensibile a realitatii, de catre om. Aparitia primelor biblioteci, cu aproximativ 2000 de ani i.Hr., a fost dictata de puterea religioasa sau politica a timpurilor respective. La Ninive, unul dintre cele mai vechi orase din Mesopotamia, arheologii au descoperit peste 22 000 de tablite de argila, reprezentand biblioteca si arhivele palatului regilor asirieni, care au pus bazele unuia dintre cele mai puternice  imperii din Orientul Apropiat, cucerind, pe rand, Babilonul, Egiptul, Anatolia si Siria, pe la mijlocul mileniului I i.Hr.

In Egiptul antic, asa-numitele “case ale vietii”, aflate in apropierea templelor, adaposteau biblioteci in care bibliotecari intelepti si foarte instruiti tineau lectii, in fata discipolilor, fiind renumiti, unii dintre ei, si dincolo de hotarele tarii lor.

In Grecia, se pare ca prima biblioteca publica a fost deschisa la Atena, de Pisistratides, un fel de mecena, protector al artelor si al stiintelor. La Roma, anumite case, ale nobililor instariti, aveau cate o biblioteca, alaturi de “triclinium” (salonul de receptie/ camera de zi). Existau si biblioteci publice, mai toate create, insa, din initiative individuale, ale unor oameni puternici ai timpului, care sperau, astfel, sa castige popularitate. De exemplu, Lucullus, general si om de stat influent in Imperiul roman, in secolul I i.Hr., a amenajat o biblioteca publica in vestitele sale “gradini” – de fapt, un parc urias amenajat pe colina Pincio din Roma antica. In secolul al IV-lea d.Hr., in capitala imperiului, se infiintasera peste 30 de biblioteci.

In secolele al IV-lea – al V-lea  i.Hr., si in China are loc o efervescenta culturala care va cunoaste momente de extraordinara stralucire in timpul celebrei dinastii Han. Cristalizarea Taoismului, la vremea respectiva, miscare filozofica si religioasa, care a influentat toate tarile din Extremul Orient, se datoreaza unui intelept bibliotecar chinez.

Biblioteca din Alexandria (Egipt) este, fara indoiala, cea mai cunoscuta din perioada Antichitatii. A fost creata in secolul al III-lea i.Hr., dupa cucerirea bazinului mediteranean si a unei parti din Asia de catre Alexandru cel Mare. Noua putere, primita cu reticenta de catre egipteni, a incercat sa castige increderea populatiei prin acte de “binefacere”, in folosul comunitatii. In acest context s-au deschis muzee, o academie, o universitate, mari biblioteci publice, cu un cost foarte mare, deoarece documentele scrise pe papirus trebuiau copiate (deteriorandu-se destul de repede), imbogatite cu alte exemplare, care nu se gaseau in Egipt, toate insemnand sute de mii de volume. Initial, Biblioteca din Alexandria avea 400 000 de volume (pergamente), ajungand, pe vremea Imparatului Iulius Cezar, la 700 000 de volume. Ptolemeu, savant grec, care si-a petrecut cea mai mare parte a vietii in acest extraordinar centru cultural, Alexandria, cerea tuturor capitanilor de vas, care opreau in port, sa permita copierea cartilor pe care le aveau la bord, pentru a intra in patrimoniul bibliotecii, dupa care erau traduse in limba greaca. Cauzele disparitiei celei mai mari biblioteci din antichitate, cea din Alexandria, nu sunt, nici astazi elucidate, cei mai multi cercetatori considerand ca un motiv ar fi luptele pentru putere dintre crestini si pagani, din secolul al III-lea, cand un incendiu urias ar fi distrus, in intregime, acest lacas de cultura fara egal, la vremea aceea.

Bibliotecile in Evul Mediu si Renastere

Modelul antichitatii in ceea ce priveste respectul pentru carte a fost dus mai departe si in Evul Mediu, cand cele mai importante centre culturale si biblioteci functionau in interiorul bisericilor. Regii, la randul lor, amenajau biblioteci in incinta palatelor. Cea mai importanta biblioteca fondata in aceasta epoca a fost cea a Vaticanului (Bibliotheca Apostolica Vaticana), una dintre cele mai vechi si mai valoroase, recunoscuta si astazi ca atare, pentru colectia de manuscrise din toate epocile si, mai ales, pentru Arhiva secreta a Vaticanului, care suscita atat de mult interes din partea specialistilor, dar si a publicului larg. In prezent, aceasta biblioteca adaposteste 1 600 000 de carti antice si moderne, peste 8000 de incunabule (carti din vremea de inceput a inventarii tiparului – “incunabulum”, in latina inseamna ”leagan”, “origine”), peste 150 000 de manuscrise si documente de arhiva, medalii, monede, obiecte de arta etc.

Aparitia tiparului, in perioada Renasterii, in secolul al XVI-lea, a dat un avant fara precedent raspandirii cartii si infiintarii de biblioteci, accesibile unui numar din ce in ce mai mare de oameni, in spiritul conceptului renascentist de “uomo universale” – om cu un vast orizont de cunoastere.

Bibliotecile in epoca moderna

Pe langa marea diversitate a bibliotecilor publice, fie ca sunt nationale, ale Academiei, universitatilor, colegiilor, scolilor de orice nivel, multe dintre ele specializate pe domenii de interes (biblioteci de arta, de stiinta, muzicale, medicale, juridice etc.), in ultimele decenii, bibliotecile pe Internet sunt din ce in ce mai populare. Marile biblioteci publice au propriul portal pe internet sau macar o pagina de acces, unde se pot consulta cataloage, bibliografii, noutati editoriale, expozitii virtuale, fisa personala, cu cartile imprumutate, termen de restituire etc. Este greu de spus daca astfel de facilitati au condus spre un mai mare interes fata de carte (statisticile spun ca, la ora actuala, asistam, mai degraba, la un declin, in privinta apetitului pentru lectura), dar este cert ca o societate civilizata nu poate trai in afara culturii scrise, concentrata in biblioteci. Daca anticii, cu mijloace rudimentare, stiau si stapaneau acest adevar, poate ca ar fi momentul sa il redescoperim si noi.

Mari biblioteci ale lumii

Potrivit Library World Records, cele mai mari biblioteci ale lumii, ca numar de volume si ca importanta a fondului de carte, sunt:

• Biblioteca Congresului din Washington (aproximativ 30 milioane de volume);
• Biblioteca publica din New York (20 de milioane de volume);
• Biblioteca nationala a Chinei, din Pekin (27 milioane volume);
• Biblioteca de Stat a Rusiei, din Moscova (24 de milioane carti);
• Biblioteca nationala germana (17 milioane volume);

Urmeaza Biblioteca nationala a Frantei, Biblioteca Universitatii Harvard (Massachusetts), Britsh Library (Londra), Biblioteca publica din Boston, cea din Kiev (Ucraina) etc.

Se numeste “carte” (volum), potrivit documentelor Conferintei UNESCO, din 1964, orice aparitie editoriala neperiodica, avand minimum 49 de pagini.