Bioritmul – o realitate care ne însoţeşte toată viaţa. Cum să fim “în ton” cu ceasul interior?

Bioritmul, un concept vechi, redescoperit şi reinterpretat, din diverse perspective, în anii 2000, este o realitate care ne însoţeşte de-a lungul întregii vieţi, este consubstanţial naturii noastre, expresie a unui adevăr mai cuprinzător – acela că totul în Univers se supune ritmurilor şi ciclicităţii.

Acest adevăr îl exprimau, intuitiv, anticii, prin Mitul Palingenezei/Mitul Eternei Reîntoarceri – convinşi fiind că viaţa Universului, ca si a omului, se supune ritmurilor ciclice, aspect pe care şi ştiinţa modernă îl susţine prin Teoria multiversului sau prin modelul ciclic, oscilatoriu, al Universului, propus de teoria astrofizicianului Roger Penrose.

Omul, la rândul lui, este o ipostază a naturii. Respiraţia, pulsul, bătăile inimii, ritmurile circadiene (somn-veghe) etc. ar trebui să ne amintească, în fiecare clipă, faptul că suntem fiinţe “ritmice”, racordate la ritmul Universului – o realitate “vie”, subtilă, marcată de cicluri biologice şi cosmice. Totul este în mişcare, totul tinde spre echilibru, interioritatea noastră reflectă exterioritatea şi invers şi, chiar dacă nu putem controla decât parţial ceea ce înseamnă viaţa noastră, ar trebui să cunoaştem şi să înţelegem cum suntem şi cum funcţionează organismul nostru.

Ce este bioritmul? Diferenţa terminologică între bioritmuri şi ritmurile biologice

Bioritmul este un concept controversat. Unii îl consideră o realitate ştiinţifică, bazată pe calcul matematic şi statistici aplicate biologiei umane, alţii, mai sceptici şi mai mult din principiu, decât prin argumente, îl încadrează în categoria pseudoştiinţei, invocând şi faptul că nu se ştiu pea multe lucruri despre originea acestor cicluri şi că, adesea, interpretarea lor lasă loc subiectivităţii.

La modul cel mai general, teoria bioritmurilor afirmă că, de la momentul naşterii şi până la final, fiecare fiinţă umană este influenţată de trei cicluri principale: fizic, emoţional şi intelectual, la care se adăugă alte aspecte, legate de dimensiunea intuitivă si spirituală a fiinţei, toate combinându-se şi existând posibilitatea, pe baza unor algoritmi, să fie măsurate şi anticipate, în virtutea ciclicităţii lor, pentru a evalua momentele favorabile sau nefavorabile în realizarea anumitor acţiuni, fără ca acest fapt să aibă vreo legătură cu astrologia sau cu diverse forme oculte de interpretare a vieţii.

De asemenea, trebuie precizat şi faptul că bioritmurile şi ritmurile biologice, în limbajul specialiştilor, nu sunt sinonime, deşi ambele ţin de domeniul cronobiologiei, ştiinţa care se ocupă cu observarea şi studierea fenomenelor fiziologice şi a modelelor comportamanetale repetabile.

Ritmurile biologice, la om, sunt controlate de melatonină, numită şi “hormonul somnului”, pentru că este sintetizată mai ales în perioada de somn, şi este în legătură cu serotonina, un neurotransmiţător cu rol esenţial în procesele mentale şi afective, în termoreglare, odihnă etc. Ritmurile biologice sunt importante în reglarea si sincronizarea comportamentelor noastre legate de alimentaţie, somn, regenerare celulară, reproducere, temperatura corporală etc.

În privinţa bioritmurilor, adepţii acestei teorii susţin că există, aşa cum am menţionat anterior, trei cicluri fundamentale şi definitorii pentru comportamentul nostru, repetabile la intervale de timp bine definite:

• bioritmul fizic – un ciclu de 23 de zile, cu impact asupra rezistenţei la maladii, la efort, aduce informaţii despre energie, coordonare, senzaţie de bine/rău, de sănătate/slăbiciune/oboseală etc.;
• bioritmul emoţional – un ciclu de 28 de zile, care transmite informaţii despre creativitate, sensibilitate, sănătate mentală, stare de spirit, percepţia realităţii exterioare şi interioare, sentimente, intuiţie, sensibilitate etc;
• bioritmul intelectual – un ciclu de 33 de zile, care vizează memoria, vivacitatea mentală, învăţarea, funcţiile logice şi analitice, concentrarea, memoria etc.

  

Primii care au susţinut existenţa acestor bioritmuri au fost, la începutul secolului al XX-lea, Sigmund Freud, părintele psihanalizei, şi psihologul austriac Hermann Swoboda, profesor la Universitatea din Viena. În acelaşi timp, la aceleaşi concluzii legate de existenţa bioritmurilor, ajunge şi biologul Wilhelm Fliess, celebru şi prin corespondenţa sa cu Freud, pe teme ştiinţifice.

În 1934, un inginer şi matematician, Alfred Judt, a publicat nişte tabele de calcul al bioritmurilor, iar cinci ani mai târziu, un alt matematician, Hans Frueh, a pus la punct reprezentarea grafică (prin curbe sinusoidale) a bioritmurilor, care se foloseşte şi astăzi în determinarea şi interpretarea celor trei cicluri (fizic, emoţional şi intelectual).

A urmat o perioadă în care teoria bioritmurilor a intrat într-un con de umbră, până când, în 1960, un american de origine elveţiană, Georges Thommen, care va populariza, în următorul deceniu, teoria bioritmurilor, atrăgea atenţia, într-un interviu, la un post de radio, că actorul Clark Gable, care tocmai suferise un atac de cord, din care se refăcea cu dificultate, risca să treacă printr-un al doilea atac de cord, la data de 16 noiembrie 1960, afirmaţie bazată pe calculul bioritmului fizic al actorului. Într-adevăr, la data de 16 noiembrie, Clark Gable a suferit al doilea atac, care i-a fost fatal. Medicul care l-a îngrijit pe actor a recunoscut, mai târziu, că viaţa lui Clark Gable ar fi putut fi salvată dacă s-ar fi luat în serios calculele şi avertismentul lui Georges Thommen.

Cum să fim “în ton” cu ceasul interior? Cum se calculează bioritmurile şi cum se interpretează acestea?

Momentul naşterii unei persoane corespunde unei “tulburări” biologice profunde, iar cele trei bioritmuri (fizic, emoţional, intelectual), reprezentate, fiecare, printr-o curbă, pe un grafic, debutează în acest moment al naşterii, momentul zero. Pe axa orizontală a graficului sunt înscrise zilele, iar pe cea verticală, diversele predispoziţii fizice, psihice şi intelectuale. Pentru că fiecare bioritm are o durată diferită (23/28/33 de zile), forma noastră generală, la un anumit moment, va fi exprimată de relaţia dintre cele trei curbe ale graficului.

• Pentru bioritmul fizic (23 de zile), primele 11 zile şi jumătate (deasupra liniei orizontale) reprezintă perioada pozitivă, cu un maximum în a şasea zi, iar următoarele zile (sub linia orizontală) sunt zile critice, de vulnerabilitate şi instabilitate.
• Pentru bioritmul emotiv (28 de zile), primele 14 zile sunt favorabile, următoarele sunt critice, iar când curba graficului intersectează axa orizontală, există riscul unor dispute, al unor stări de irascibilitate accentuată.
• Pentru bioritmul intelectual (33 de zile), primele 16 zile sunt favorabile, următoarele sunt critice, acestea din urmă însemnând adaptare mai dificilă la situaţii noi, mai mult efort pentru îndeplinirea unor sarcini sau pentru luarea unor decizii.

Calcularea bioritmurilor ajută la cunoaşterea, în avans, a predispoziţiilor noastre, a zilelor favorabile sau mai puţin favorabile, astfel încât să acţionăm în acord cu ceasul interior, profitând de perioadele pozitive, dar fiind mai atenţi şi mai prudenţi în celelalte. Evident, bioritmurile nu determină, în mod categoric, evenimente, cunoaşterea zilelor critice nu înseamnă abandonul oricăror activităţi în perioadele respective, ci doar o atenţionare pentru a evita deciziile majore, eforturile excesive sau, pe cât se poate, examenele, operaţiile, competiţiile s.a.m.d.

Dacă tradiţional, pe hârtie, calcularea bioritmurilor şi reprezentarea lor grafică necesita mult timp şi răbdare, la momentul actual, se poate apela la programe de calcul pe Internet, în care se introduce data naşterii şi care, foarte rapid, vor afişa graficul cu cele trei curbe ale bioritmurilor, plus zilele de viaţă ale solicitantului până la acel moment şi chiar succinte interpretări ale rezultatelor.

Calculele mai indică faptul că o persoană ajunge la configuraţia iniţială a graficului după 21 252 de zile (23X28X33), adică puţin peste vârsta de 58 de ani, răstimp în care se traversează 4006 zile critice simple (o singură curbă dintre cele trei traversează axa orizontală), 312 zile critice duble (două curbe traversează axa) şi trei zile critice triple (toate cele trei curbe traversează axa orizontală).

Faptul că bioritmurile au reintrat în atenţia specialiştilor, dar şi a publicului larg, este demonstrat şi de numărul crescând al unor companii din Elveţia, SUA, Japonia etc., care apelează la astfel de informaţii despre angajaţii lor, astfel încât să profite de zilele lor favorabile şi să-i protejeze în perioadele vulnerabile.

Putem folosi cunoaşterea bioritmului personal şi pentru a ne regla alimentaţia, în perioadele critice ale bioritmului fizic, sau pentru a şti când produsele cosmetice au mai mare efect, când pielea noastră se regenerează mai bine sau când trebuie să dormim mai mult şi să avem grijă ca somnul să fie cât mai odihnitor. Altfel, se produc tot felul de desincronizări pentru care va trebui să cheltuim mult mai multă energie pentru a le remedia.

De asemenea, mulţi sportivi de performanţă apelează la informaţiile oferite de bioritmuri. De exemplu, o celebră atletă, Marie Jean Perec, a obţinut două medalii de aur la Jocurile Olimpice de la Atlanta, la data de 29 august 1996, adică în ziua, după cum ea insăsi mărturisea, în care toate cele trei bioritmuri personale erau de trei zile pe panta ascendentă.

Dacă am fi atenţi şi la alte personalităţi şi la evenimentele prin care trec, în bine sau în rău, cu justificarea că un anumit lucru s-a întâmplat datorită/din cauza unui “concurs de împrejurări”, probabil că aceste “împrejurări”, de multe ori, au legătură cu bioritmurile.

Dincolo de exemplele celebre, fiecare dintre noi, poate, a sesizat că există zile în care pare că totul merge bine şi uşor şi altele în care aceleaşi lucruri solicită mai mult efort sau în care nimic nu merge, fără o cauză evidentă. Ne-am putea explica aceste situaţii şi prin efectele bioritmurilor, prin racordarea la ceasul nostru intern sau prin ignorarea acestuia, deşi acest “ceas” este cel care ne guvernează emoţiile, starea fizică şi intelectuală, realitate pe care toţi specialiştii o acceptă, chiar dacă o numesc şi o explică diferit.