Biserica Domniţa Bălaşa este un monument de arhitectură din Bucureşti, remarcându-se prin modul în care stilul neobizantin şi cel neoromantic au fost combinate. Biserica actuală a fost ridicată în perioada 1881-1885, pe locul unui alt lăcaş religios.
În anul 1743, Domniţa Bălaşa, soţia banului Manolache Rangabe (cunoscut şi ca Lambrino), a construit o biserică în locul în care se află cea de azi – de altfel, o placă comemorativă aminteşte de acest eveniment. Şapte ani mai târziu, soţia banului construieşte o altă biserică, iar prima este transformată în paraclis.
Domniţa Bălaşa era o femeie foarte credincioasă şi bună la suflet, astfel că la scurt timp după ridicarea celei de-a doua biserici a construit şi un azil de bătrâni, dar şi o şcoală, clădirile fiind construite chiar lângă biserica cu hramul „Înălţarea Domnului”.
În anul 1838, un mare cutremur a avut loc în Bucureşti, astfel că Biserica Domniţa Bălaşa a fost serios afectată. A fost demolată şi apoi construită o altă biserică, ctitorită fiind de data aceasta de Safta Brâncoveanu, soţia lui Grigore Brâncoveanu şi cea care a fondat Spitalul Brâncovenesc.
Însă terenul a fost deseori expus inundaţiilor, astfel că şi această biserică este demolată. Autorităţile şi fețele bisericeşti nu s-au dat bătuţi, iar în anul 1881 a început construirea unei a patra biserici, care a rezistat până în zilele noastre.
Cel care s-a ocupat de planurile noii Biserici Domniţa Bălaşa a fost arhitectul Alexandru Hristea Orascu, acesta reuşind să dea naştere unui monument istoric impresionant şi impunător. Planul său este în formă de cruce (având însă altarul în absida poligonală) şi a păstrat hramul iniţial, căruia i s-au adăugat hramurile „Sfinţii Brâncoveni” şi „Sfântul Dimitrie Basarabov”.
Interiorul este şi el unul deosebit, având câteva elemente care deosebesc lăcaşul de alte biserici din capitală şi chiar din ţară. Policandrul este unul unic, fiind realizat la Viena, iar vitraliile sunt aduse tocmai de la Munchen. Catapeteasma, mobilierul şi uşile intrării au fost executate de doi artişti români, care au reuşit să le dea o valoare artistică de neegalat.
Picturile interioare ale Bisericii Domniţa Bălaşa au fost realizate în ulei, în stil neorenascentist. Ele au fost executate de doi pictori de origine austriacă şi nu lipsesc tablourile votive – pot fi văzute atât Domniţa Bălaşa cu mama ei, dar şi Zoe şi Constantin Brâncoveanu sau banul Manolache. Mai mult, în biserică se află şi două morminte, ale căror pietre funerare sunt adevărate opere de artă. Mormintele sunt ale Domniţei Bălaşa şi ale Domniţei Zoe Brâncoveanu, ultimul fiind sculptat de francezul Jules Roulleau.
Mormântul Domniţei Bălaşa este inclus pe lista monumentelor istorice ale sectorului 5 din Bucureşti, fiind realizat de sculptorul Ion Georgescu. Monumentul funerar se numeşte „Întristarea”, deoarece sculptorul a înfăţişat o femeie care meditează şi al cărei chip este strivit de durere. Femeia stă pe prima scară a soclului şi este îmbrăcată în haine simple, cu părul strâns inttr-un coc şi cu o cunună de lauri în mâna dreaptă.
Capul este este lăsat pe palma stângă şi, dacă stai să o priveşti câteva minute, parcă te face să îi înţelegi durerea. Monumentul a fost realizat în anul 1884, iar materialul folosit este marmura albă. Sculptorul a acordat multă atenţie detaliilor: postamentul este ornamentat cu colonete şi rozete, iar sarcofagul de pe el este decorat cu flori de crin, lauri şi blazoane, iar deasupra se află un înger care îl păzeşte.
Un alt edificiu inclus pe lista monumentelor istorice din Bucureşti şi aflat în parcul Bisericii Domniţa Bălaşa este monumentul dedicat acesteia. Acesta a fost realizat de celebrul sculptor Karl Storck şi se spune că este unul dintre cele mai reuşite opera ale artistului.
Monumentul a fost sculptat în marmură de Carrara, are doi metri înălţime şi o înfăţişează pe credincioasa femeie îmbrăcată în rochie de epocă. Se pare că atunci când i-a realizat rochia, Storck i-a cerut sfatul lui Bogdan Petriceicu Hasdeu.
Domniţa Bălaşa stă în picioare şi are în mâna dreaptă hrisovul de danie. Pe soclu, au fost sculptate atât stema Brâncoveneştilor, cât şi toate numele moşiilor dăruite bisericii. De asemenea, este scris şi textul „Domniţa Bălaşa, fiica lui Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti, a fundat acest aşezământ la anul 1751.” În anul 1980, statuia a fot furată, însă ea a revenit în acest loc în anul 1992, fiind amplasată lângă azilul înfiinţat de cea pe care o înfăţişează.
De asemenea, biserica păstrează o colecție impresionantă de obiecte religioase și icoane venerate, care sunt de un interes major pentru cei pasionați de arta sacrală și istorie.
În apropierea bisericii, grădinile bine îngrijite oferă un spațiu de liniște și meditație, invocând o atmosferă de pace și reculegere, ideale pentru reflecție spirituală și relaxare.
