Insula Corfu este un paradis al bisericilor și mănăstirilor. Numărul lor s-ar ridica la aproape o mie de lăcașuri sfinte, fiecare impresionând prin frumusețe și intimitate, prin vârstă venerabilă sau dimensiunile de bijuterie arhitecturală. Oricât de pus pe distracție ai fi în Corfu, nu ai cum să rămâi nepăsător atunci când treci pe lângă vreo biserică.
Prima care mi-a ieșit în cale, la ceasul amurgului, a fost și cea mai veche biserică de pe insula Corfu, capitala Kerkyra. Este vorba despre biserica Sfinților Iason și Sosipatru. Mărturisesc că nu știam de existența ei și nu mă aflam în căutarea ei. Mă plimbam pe străduțele înguste, dar vesele și cochete, cu case mici și drăgălașe, crezând că, la un moment dat, se vor înfunda și va trebui să revin pe același traseu.
Ascunsă printre clădiri, magazine, pensiuni și curțile oamenilor, mă aștepta biserica. I-am văzut de departe clopotnița înaltă și am început s-o caut mai mult curioasă: ce fel de biserică se poate ascunde așa de bine? Practic, fațada ei nu se vede din stradă.
Biserica Sfinților Iason și Sosipatru stă pitită în spatele unei curți interioare pietruite. Aspectul medieval nu se descoperă decât celor ce intră pe porțile bisericii. Este cea mai veche construcție religioasă creștină din întreaga insulă. A fost înălțată pe locul unei alte construcții creștine și se crede că la baza ei și-ar fi dus somnul de veci, în morminte neștiute de nimeni, sfinții ocrotitori Iason și Sosipatru, fostul lor temnicer, trecut la credința creștină și Ecaterina, cumnata lui Constantin Paleologul.
Biserica Sfinților Iason și Sosipatru a fost înălțată înainte de anul 1000, peste ruinele unei biserici deja existente, din vremea Imperiului Roman. Este destul de neobișnuită, mai ales pentru peisajul insulei Corfu, fiind realizată în formă dreptunghiulară, prevăzută cu o cupolă foarte înaltă, ca un dom. Privită din lateral, biserica are forma unei cruci, sprijinită pe două coloane. Acest aspect dovedește, alături de unele descoperiri arheologice, faptul că datează de pe timpul Imperiului Bizantin. O parte dintre ziduri au fost ridicate cu blocuri de piatră ce proveneau de la ruinele din centrul vechi al Kerkyrei.
Atmosfera din curte este plină de pace. Totuși, am resimțit și un fel de dezolare, de însingurare inexplicabilă. Se mai aflau acolo câteva cupluri de turiști care tocmai ieșeau din biserică, în rest – nimeni.
În fața bisericii, pe partea stângă, într-o curte extrem de mică, amenajată cu atât de mulți copaci și tufe de flori, încât nu se observa, stătea un călugăr. Părea destul de tânăr, dar îngândurat, ca într-un fel de așteptare tristă. Cred că aștepta să dispară turiștii, mai ales că se fâțâiau prin curte și două doamne destul de sumar îmbrăcate. Ce-i drept, înfățișarea solemnă, îmbătrânită a bisericii, cu curtea ei enormă de piatră, nu prea avea nimic de-a face cu oamenii modern îmbrăcați, agitând telefoane mobile, tablete și aparate foto spre a o cuceri și a-i duce farmecul departe, peste hotare. Văzând călugărul, am avut impresia că noi, turiștii, invadăm cu obrăznicie acest loc măreț și liniștit, desprins parcă dintr-o epocă ceva mai credincioasă.
Dar ce să fac, curiozitatea a fost mai mare decât mine și am intrat în biserică. Nu-mi pare rău nici acum. Interiorul este sprijinit pe coloane de marmură, aduse de la construcții și mai vechi decât biserica în sine. Spre deosebire de alte lăcașuri de acest gen din Corfu, biserica Sfinților Iason și Sosipatru este chiar mare, spațioasă înăuntru. Iar Sfântul Altar se apropie, ca dimensiune, de cel al mănăstirilor din România.
La începuturile ei, biserica avea tot interiorul acoperit în fresce. Ele fuseseră realizate de-a lungul a două sute de ani, restaurate și îmbogățite sau modificate, începând cu secolul al XI-lea. Din secolul al XIV-lea, pictura interioară nu s-a mai bucurat de grija nimănui, astfel că a început să se topească, sub ochii credincioșilor. Încet, încet, s-a șters de la sine. Așa că noi, cei de azi, mai putem admira doar o mică parte dintre frescele atât de vechi și prețioase.
Catapeteasma este închinată Sfinților patroni ai bisericii, Iason și Sosipatru care sunt înfățișați pe porțile împărătești. Este realizată din lemn și are mai multe picturi foarte frumoase, în culori vii, intense. Intrarea în Sfântul Altar este străjuită de două icoane superbe ale Fecioarei Maria cu Pruncul și Iisus Hristos. Deasupra lor există patru secvențe biblice.
Cupola mi s-a părut foarte înaltă, luminată de câteva ferestre lungi, sub forma unor vitralii prin care razele soarelui se colorează. Un candelabru simplu, dar elegant, coboară de sus de tot, pentru a se aprinde în timpul slujbelor.
Deși icoanele murale s-au distrus, lăsând parcă pereții dezgoliți de frumusețe, există foarte multe icoane sub formă de tablouri, dispuse în biserica Sfinților Iason și Sosipatru. Însă, pentru că pe icoane erau scrise numai cuvinte în limba greacă, nu am reușit să identific pe cei înfățișați.
Sfinții Iason și Sosipatru au fost rude cu Apostolul Pavel. S-au numărat printre cei 70 de apostoli trimiși în toată lumea să propovăduiască Evanghelia. Ei au venit să creștineze pe cei din Corfu, în jurul anului 40, dar s-au lovit de rezistența regelui local care i-a aruncat în închisoare. Acolo, au creștinat șapte dintre prizonieri, pe care, de furie, regele i-a azvârlit ulterior în groapa cu smoală, transformându-i în primii martiri creștini ai insulei.
Iason și Sosipatru au fost supuși torturilor și, impresionată de rezistența lor, fiica regelui s-a creștinat și ea. A refuzat să renunțe la creștinism chiar și atunci când propriul părinte a dat-o spre a fi bătută și schingiuită. La final, a fost omorâtă. Regele a pierit pe mare, iar Iason și Sosipatru și-au recăpătat libertatea. Restul vieții lor l-au petrecut în Corfu, unde au propovăduit credința în Sfânta Treime. Ei au construit și prima biserică creștină a insulei, o biserică închinată Sfântului Ştefan. Au murit la adânci bătrâneți, ducându-și misiunea de creștinare la bun sfârșit.
Mormintele lor ar fi fost săpate chiar sub actuala biserică Iason și Sosipatru. O parte a moaștelor se află în incinta bisericii. Personal, nu le-am văzut.
În orice caz, biserica are un aer aparte, o atmosferă îmbibată în credință în Dumnezeu și în sângele primilor martiri ai insulei. Dintre toate bisericile din Corfu, m-a impresionat cel mai mult.
