Biserica medievală din Sânpetru (judeţul Hunedoara) este una dintre cele mai vechi lăcaşuri de zid din Transilvania, care s-a păstrat într-o stare foarte bună. Declarată monument istoric în anul 2010, biserica este închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.
Denumirea satului Sânpetru provine de la hramul unei biserici vechi, construită din lemn – Sfântul Apostol Petru. Pe ruinele acelei biserici, a fost construită, la sfârşitul secolului al XIV-lea – începutul secolului al XV-lea, actuala biserică medievală. Se pare că cel care a ctitorit-o a fost unul dintre cnejii localităţii.
Se prea poate să fie vorba de cneazul Dan, tatăl lui Ştefan, care a fost jurat în Țara Hațegului. De altfel, familia care a ctitorit lăcaşul a folosit biserica şi pe post de necropolă: săpăturile arheologice din a doua jumătate a secolului al XX-lea au scos la iveală câteva morminte în care, conform vestimentaţiei, au fost îngropaţi oameni cu un statut social înalt.
Biserica medievală din Sânpetru a fost ridicată din piatră, însă interesant e că în unele locuri s-a folosit piatra de la Sarmizegetusa Regia – unele bucăţi sunt perfect vizibile în exterior, mai ales că sunt şi inscripţionate în limba latină. Lăcaşul religios are planul în formă dreptunghiulară, nefiind prevăzut cu un turn-clopotniță. Stilul arhitectural este unul mixt: portalul vestic se încadrează stilului gotic, în timp ce sistemul de boltire şi dispoziţia planimetrică aparţin stilului roman.
De-a lungul timpului, Biserica medievală din Sânpetru a suferit mai multe modificări. Dacă la început intrarea se făcea prin sud, ea a fost mutată în partea de vest, unde a rămas până în zilele noastre. Multe modificări au fost efectuate în secolul al XX-lea: s-a pus o podea din scânduri, care a fost mai târziu înlocuită, iar în anul 1976 lăcaşul a fost restaurat în întregime.
În urma acestei restaurări, picturile interioare ale Bisericii medievale din Sânpetru au reieşit la suprafaţă. Specialiştii au stabilit că acestea au fost realizate în două etape. În prima etapă, au fost executate picturile murale din altar, iar etapa coincide cu sfârşitul secolului al XIV-lea – începutul secolului al XV-lea.
De altfel, altarul este poate cea mai deosebită piesă din interiorul bisericii: el a fost adus dintr-un templu roman şi este din marmură. În altar, există şi o inscripţie, din care reiese că ar fi fost închinat zeului Silvanus, al pădurilor, fiind construit de un funcţionar drept mulţumire că a fost avansat în grad.
A doua etapă a picturilor datează de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, iar fragmentele exterioare, puţine la număr, au fost realizate în secolul al XV-lea. Faţada apuseană se remarcă prin portar, care are un decor geometrizat – picturile nu mai pot fi identificate, însă se crede că icoana de hram ar fi fost reprodusă în luneta portarului.
Biserica medievală din Sânpetru nu mai este folosită pentru slujbe, cei din localitate având o biserică nouă, închinată Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Cu toate acestea, biserica medievală rămâne una dintre mândriile satului. Ea se poate vizita oricând.
Declarată monument istoric în 2010, biserica a beneficiat de numeroase eforturi de restaurare care au ajutat la păstrarea caracterului său autentic. Fiecare piatră și frescă sunt îngrijite pentru a asigura că istoria acestui loc sacru este transmisă și generațiilor viitoare.
Biserica nu este doar un punct de atracție turistică, ci și un centru vibrant al comunității locale. Aici se desfășoară numeroase activități culturale și religioase care conectează trecutul cu prezentul, oferind vizitatorilor o perspectivă unică asupra tradițiilor ortodoxe românești.
