Biserica datează din anul 1717. Se spune că a fost adusă dintr-o altă localitate maramureșană și ridicată pe locul vechii biserici din lemn distrusă de tătari. Mai mult, Rozavlea fiind domeniu voievodal, a avut și o mănăstire, până astăzi existând în partea de jos a localității pe locuri denumite ca „șesul mănăstirii” și „dealul călugărului”.
Biserica este construită din lemn de brad, de către meșteri anonimi, în stil specific maramureșean. Pictura a fost executată pe pânză lipită pe pereții interiori ai bisericii, de zugravi necunoscuți. Iconostasul a fost zugrăvit de Ioan Plohod din Dragomirești în anul 1810.
A fost restaurată şi repictată în sec. al XIX-lea. Pictura a fost executată de Ion Plohod pe la 1823-1825 în tempera grasa oferindu-i un aspect bogat și strălucitor. În biserică, se găsesc icoane pe lemn și sticlă în stil maramureșan de certă valoare artistică. Această biserică este considerată un icon al arhitecturii populare maramureșene.
Rozavlea este așezată pe malul drept al râului Iza, la 23 km. de Vadu Izei. Primul document scris datează din 1353, proprietate a familiei Bogdan de Cuhea.
Biserica servește ca un punct central pentru comunitate, găzduind evenimente religioase și adunări sociale, reafirmând rolul său vital în coeziunea socială a satului Rozavlea.
Poveștile despre „dealul călugărului” și „șesul mănăstirii” adaugă un strat de mister și profunditate culturală locului, atrăgând atât credincioși cât și pasionați de istorie și folclor.
Eforturile comunității și ale autorităților locale de a păstra și promova biserica subliniază angajamentul lor față de protejarea și valorificarea moștenirii culturale pentru generațiile viitoare.
