Încă de la începutul feudalismului, Cicârlăul, împreună cu cetatea Seini, aparţineau de cetatea şi domeniul Medieşului unde stăpânea famila de români Morot.
În anul 1231, regele Ungariei Andrei al II-lea întăreşte posesiunea familiei comitelui Toma, pe fiii acestuia Sebus şi Alexandru asupra celor două păduri, Chechiş şi Finteuş.
Cicârlăul şi-a primit numele de la Valea Cicârlăului, care-l traversează de la nord la sud. Principalul afluent este Valea Cicârlăuţului. Istoricul maghiar Sirmay susţine că numele localităţilor s-a dat după numele apelor care le traversa.
În prima menţiune scrisă, la 1407, apare O Sikarlo, O însemnând vechi, antic, deci Cicârlăul Vechi. Vatra vechiului sat se afla în locul care astăzi se numeşte Satul Pustiu. După aprinderea acestuia, satul şi-a mutat vatra pe versantul sudic al dealului Căliman, în jurul fostei biserici de piatră şi a cimitirului din Căliman.
Un număr mai mic de locuitori şi-au găsit o nouă vatră, în zona cimitirului de azi de la Balta Bârgăului. Această nouă aşezare s-a numit Cicârlăul Mic, Kiss Sikarlo, iar, de la 1851, Borgo, Bârgău.
Cicârlăului i s-a spus Cicârlăul Mare, Nagy Sikarlo, iar la 1828, Tsekerleu. Valea Cicârlăului, fiind mai mare decât cea a Cicârlăuţului, şi pentru a nu fi confundate, a fost numită Valea Mare. Numele de Valea Cicârlăului l-a primit după afluentul acesteia din cursul superior şi anume Vâlceaua Cicherii.
Aceasta şi-a luat numele de la dealul puţin rotund de unde izvorăşte, numit Cicheră. Cuvântul cicheră este sinonim cu chiceră, ticeră, citeră, ouţ, movilă, cuculeţ. Numele acesta se regăseşte şi în Maramureşul de peste Tisa, în Transkarpatia, Ucraina.
Despre biserica ortodoxă se spune că a fost construită de meşterul Achim din Viile Apei. I se zicea paler, conducătorul lucrării. Palerul obișnuia să bea pe la casele celor bogaţi, apoi mergea astfel la locul unde se lucra. Se spune că-i înjura pe lucrătorii angajaţi. Lucrătorii s-au înţeles să comploteze împotriva lui. Au construit turnul din piatră, lăsând o parte mai slabă dinspre biserică, pentru ca să se răstoarne a lungul bisericii.
Turnul a fost construit din nou, din lemn, ulterior fiind predispus unui inciendiu din pricina unor tineri fumători. Turnul actual a fost ridicat de Zete Gheorghe din Viile Apei, prin anii 1980-1984. Înainte de 1940, exista în interiorul bisericii, pictat pe pereţii de sus, un drapel tricolor românesc. În 1940, un meşter din Ungaria, pe nume Zobes, a pictat biserica, astupând drapelul.
În anul 1918, ungurii au dus din Cicârlău 5 clopote. Clopotul cel mare, de 1600 kilograme se afla în clopotniţă. Clopotul a fost înlăturat și în timpul acesta. Din pricina greutății a fost scăpat, dar fără să se spargă. Ofiţerul care asista, auzind sunetul deosebit de frumos, a dorit să îl dea drept cadou unei biserici din Budapesta. Cumpăna acestui clopot se află şi astăzi în clopotniţa bisericii din Cicârlău.
Al doilea clopot, de 1200 kilograme, a fost spart în turnul bisericii şi a fost aruncat bucăţi pe geam. Acestea, împreună cu cele trei clopote mici, aduse din vechea biserică din Cicârlău, au fost încărcate pe trei căruţe şi duse la gară.
Biserica joacă un rol important în educarea tinerilor din sat, organizând școli de duminică și ateliere de învățare a cântecelor și riturilor bisericești, asigurând transmiterea cunoștințelor și tradițiilor religioase către noile generații.
Astfel, Biserica Ortodoxă Sf. Apostoli Petru și Pavel din Cicârlău nu este doar un punct de reper arhitectonic sau un loc de rugăciune, ci un centru viu al patrimoniului cultural și spiritual al Maramureșului, continuând să inspire și să unească comunitatea din Cicârlău.
