Oraşul Tăuţii Măgherăuş este aşezat în Depresiunea Baia Mare, la N-V de municipiul reşedinţă de judeţ, Baia Mare.
Date istorice despre existenţa satului Tăuţii de Jos ca aşezare omenească există de la începutul secolului al XIII-lea. În monografia dr. Schonherr Gyula, publicată la Budapesta în anul 1910 se relatează că, în anul 1216 valea ce trece prin Tăuţii de Jos purta numele de „Miszt”, denumire ce se păstrează până în zilele de azi.
Tot în această lucrare, se arată că în urma mişcării lui Jan Hus din secolul al XV-lea, în urma persecuţiilor ce au avut loc, o parte din cei care au participat la mişcare s-au refugiat pe aceste locuri, unde s-au stabilit, întemeind aşezarea „Toutfalu”, de la numele lor „Toutok”. În anul 1490, pentru prima dată în lucrările existente, se vorbește despre acest „Toutfalu”.
Primul document scris despre localitatea Tăuţii Măgherăuş datează din 23 aprilie 1440. În acest an, familia Morocz din Moroczhida, în scrisoarea confirmată la Medieşul Aurit ataşează localitatea Tăuţii Măgherăuş de Jos (Alsototfalu) moşiei aceleiaşi familii din Seini şi îi acordă privilegii cuvenite târgușorilor.
În partea de est a comitatului Satu Mare, în secolul al XV-lea s-au format două moşii mari, amândouă aparţinând familiei Morocz: moşia din Medieşul Aurit cu vechea cetate Jako şi moşia Szinyer cu cetatea Szinyer (Seini), care, datorită aşezării ei, a devenit centrul moşiei. Acesteia din urmă îi aparţineau mai multe localităţi: Valea Borcutului, Ilba, Băiţa, Livada, Săbişa, Cicârlău, Tăuţii Măgherăuş etc.
Biserica Orotdoxă Sf. Emanuil este a patra biserică construită în această parte a localităţii, denumită mai de mult Tăuţii de Jos. Biserica veche a fost distrusă odată cu aşezarea în 1440. A fost construită o nouă biserică, dispărută în incendiul din 1764.
S-a construit o biserică mai mică în cimitir, care a funcţionat până în 1846, când a fost terminată actuala biserică, ridicată prin contribuţia credincioşilor greco-catolici şi ajutorul financiar al grofului Károlyi de Carei. Iconostasul şi pictura a fost realizată în 1844 de Prinz Schiller din Wiena.
În perioada 1927-28, biserica a fost mărită, ajungându-se la forma actuală. Pictura actuală a fost realizată de Ziffer din Baia Mare în anul 1947. Cu un an mai târziu, odată cu interzicerea religiei greco-catolice, şi această biserică a devenit ortodoxă.
În turnul bisericii, sunt 3 clopote, cel mare a fost donat de fam Karolyi, iar celelalte 2 sunt de le biserica arsă în 1746. În urma unui proces, biserica este acum folosită alternativ, o săptămână de greco-catolici, o săptămână de ortodocşi, la fel şi biserica din Măgherăuş.
Biserica Sf. Emanuil servește drept gazdă pentru numeroase evenimente religioase și sociale, consolidând legăturile dintre membrii comunității și oferind un punct de întâlnire pentru sărbătorile ortodoxe și activitățile culturale.
Pe lângă activitățile religioase, biserica este implicată și în inițiative de caritate și educație, oferind sprijin material și spiritual pentru nevoiași și organizând programe de educație religioasă pentru tineri.
