Biserica protestantă Saint Paul din Strasbourg

Nu se compară cu catedrala Notre Dame din acelaşi oraş, însă este şi ea impresionantă. Biserica Saint Paul din Strasbourg are un aer medieval, impunător, un farmec şi o prestanţă aparte. Din depărtare, te duce cu gândul la un castel, dar în acelaşi timp, vederea ei îţi înalţă sufletul, aşa cum numai lăcaşurile lui Dumnezeu o pot face.

Am nimerit în preajma ei într-o zi lucrătoare, aşa că am putut s-o admir în voie, atât pe dinafară, cât şi pe dinăuntru.

Biserica protestantă Saint Paul a fost construită între 1892 şi 1897, de către arhitectul Louis Muller. Culmea este că, în ciuda dimensiunilor ei colosale (cel puţin din punctul de vedere al unui credincios ortodox din România), a fost înălţată spre folosul spiritual al garnizoanei protestanţilor din armata germană, după anexarea Alsaciei de către cel de-al doilea Reich, în 1871. În prezent, superba biserică protestantă Saint Paul se află pe lista monumentelor istorice franceze.

Stilul de construcţie este uşor de recunoscut – cel neogotic, cu două turnuri impozante, fiecare atingând înălţimea de 76 metri. Turnurile sunt marcate de câte un ceas rotund, dispus deasupra unor arcade cu vitralii. Faţadele bisericii sunt marcate de trei ferestre enorme, în formă de rozete. Pe transeptul estic, sub fereastra rozetă, se găsesc câteva simboluri heraldice, cel al Alsaciei, al Prusiei, Bavariei şi al districtului Baden.

Interiorul este rotund, spaţios, puternic luminat, atât prin candelabre cu lumină galbenă, cât şi prin intermediul vitraliilor care, din pricina picturilor intens colorate, dau senzaţia că înăuntrul bisericii au fost dispuse adevărate jocuri de lumini.

Biserica protestantă Saint Paul are foarte multe intrări, din câte am putut vedea. Ulterior, am aflat că sunt atât de multe din pricină că militarii germani care veneau aici aveau ranguri diferite şi fiecărui rang i se cuvenea o intrare separată, în semn de onoare. Există şi o poartă de acces ce a fost construită special pentru a-l primi pe împărat, în cazul în care ar fi dorit vreodată să vină.

Special pentru împărat a fost construită şi o strană denumită „Loja împăratului” şi care acum găzduieşte orga bisericii, iar exact vizavi au fost prevăzute mai multe strane care, pe timpul slujbelor, erau ocupate de înalţii comandanţi ai garnizoanei germane.

Că tot am vorbit de orgă: biserica protestantă Saint Paul din Strasbourg are două instrumente muzicale de acest gen. Orga, care în prezent este aşezată în „Loja împăratului”, este cea secundară, folosită pentru a acompania corul şi reprezintă un adaos recent. În schimb, orga principală a bisericii este cea originală, de la 1897 şi este impresionantă ca dimensiuni. Se zice că ar fi una dintre cele mai mari orgi din Alsacia, prevăzută cu 75 de tuburi sonore. Este folosită destul de rar, în special în timpul unor concerte, fiind ideală pentru muzica romantică.

Vitraliile sunt cele care impresionează în mod aparte pe cei ce vizitează biserica protestantă Saint Paul din Strasbourg. Sunt extrem de multe, de mari şi de frumos colorate. M-am aşezat pe una din bănci şi am stat pur şi simplu, minute în şir, să le admir pe toate. Le-am fotografiat pe fugă, mă simţeam cam ciudat să fac o sumedenie de fotografii, mai ales că în multe biserici şi mănăstiri din România pozele sunt interzise.

Vitraliile sunt din două perioade diferite, spre marea mea uimire, căci, la faţa locului, eu nu am făcut nicio deosebire între cele originale ale bisericii şi cele adăugate după cel de-al doilea război mondial. Pe timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale, biserica a fost bombardată (sper că din greşeală, căci nu pot să îmi închipui cine ar fi capabil să distrugă intenţionat asemenea capodoperă arhitecturală), iar o mare parte din ferestrele pictate cu secvenţe religioase au fost distruse. Au rămas neatinse ferestrele în formă de rozetă de pe faţadele de sud şi est şi ferestrele care se află dispuse de-a lungul navei bisericii. După 1946, un atelier francez de pictură pe sticlă a realizat cinci vitralii noi, dispuse în jurul cupolei sfântului altar. Acestea relatează secvenţe din Vechiul şi Noul Testament, reprezentându-l pe Iisus în plină slavă, secvenţe inspirate de Cartea Genezei, câţiva dintre regii Israelului şi pe marii profeţi ai poporului evreu.

Sunt redaţi, în culori vii, Adam şi Eva la momentul izgonirii lor din Rai, Noe admirând curcubeul ca legământ al lui Dumnezeu, Avraam, Moise şi fratele său, Aaron.

Pe un alt vitraliu sunt pictaţi regele David dansând înaintea lui Dumnezeu, regina Sheeba în faţa lui Solomon, profetul Ilie, profetul Ieremia şi Sfântul Ioan Botezătorul. În partea de jos a vitraliului, am recunoscut secvenţa lui Iona aflat în pântecele peştelui şi distrugerea Templului.

Cel mai mult mi-a plăcut vitraliul dedicat slavei lui Iisus. Sunt pictate simbolurile care redau istoria vieţii Lui pe pământ: mielul nevinovat care s-a dus de bunăvoie la tăiere, pâinea şi vinul cu care ne împărtăşim astăzi pentru a celebra Sfânta Spovadă şi împăcarea cu Dumnezeu. Iisus este înfăţişat ca biruitor al morţii.

Vitraliul cu apostoli se referă la câteva secvenţe biblice emoţionante. Sunt pictaţi apostolii Petru şi Pavel, Fecioara Maria şi Maria Magdalena, Sfântul Ştefan, primul martir al credinţei creştine. Duhul Sfânt este reprezentat prin limbi de foc.

Al cincilea vitraliu înfăţişează Noul Ierusalim: îngerii cântă întru slava Domnului, iar Sfântul Ioan Botezătorul anunţă venirea împărăţiei cerurilor.

Noi am intrat în biserica protestantă Saint Paul din Strasbourg pe poarta din nord, aşa că am ratat priveliştea minunată a apei. Partea de sud a bisericii se află pe malul râului Ill şi am văzut, ulterior, pe net câteva imagini sublime, de care noi nu am avut parte.

Biserica protestantă Saint Paul din Strasbourg a aparţinut garnizoanei germane până în 1919, când Alsacia s-a reîntors în graniţele Franţei. Din acel moment, biserica a fost oferită Bisericii Protestante Reformate a Alsaciei şi Lorenei.

Este un edificiu foarte frumos şi tihnit, cel puţin aşa l-am „simţit” eu, la începutul unei zile pline, petrecute în Strasbourg. Ce am regretat: faptul că nu am avut şansa de a participa la una din slujbele duminicale, despre care am auzit că ar fi emoţionante chiar şi în limba franceză.