Fondat in anul 1535 de spanioli, orasul Lima din Peru a fost, de-a lungul mai multor secole, un centru religios important, aici fiind ridicate mai multe monumente cu caracter religios, printre care cele mai cunoscute sunt catedrala, palatul episcopal, bisericile si manastirile San Francisco si Santo Domingo. Gazduind in prezent Muzeul de Arta Religioasa, biserica si manastirea San Francisco aveau sa fi reconstruite intre anii 1657 si 1674, dupa ce, cu un an inainte, trecusera printr-un devastator cutremur de pamant. Atunci, s-a ales stilul baroc spaniol, de altminteri, cel specific vremurilor.
Dar, de fapt, locul pe care urmau sa fie ridicate aceste edificii a fost ales cu mare grija, in anul 1535, de insusi conchistadorul Francisco Pizzarro, care a optat pentru malul raului Rimac. San Francisco din Lima a devenit cunoscuta datorita faptului ca terenul pe care au fost ridicate cladirile religioase are cea mai mare suprafata din Lumea Noua.
In sfarsit, din complex fac parte biserica San Francisco, manastirea, doua capele de dimensiuni mici ce au fost botezate La Soledad — Singuratatea — si el Milagro — Miracolul; de asemenea, complexul mai cuprinde si cladirile anexa, acestea fiind unite prin ganguri boltite si cateva curti interioare de-a dreptul superbe. De altfel, si zidurile gangurilor sunt decorate cu placi de ceramica ce au fost aduse tocmai de la Sevilla.
Spre fascinatia turistilor, o retea mare de catacombe uneste prin subteran acest complex religios cu alte cladiri importante, precum si cu catedrala din Lima. Mai mult decat atat, in aceste catacombe dainuie o atmosfera infricosatoare, intrucat ele adapostesc cranii si oase ale crestinilor, unele fiind atat de bine aranjate incat ii provoaca fiori pana si celui mai neinfricat vizitator. Intreg peisajul subteran este macabru, vizitatorii avand chiar sansa sa vada craniile si oasele crestinilor care au fost aranjate sub forma de roata.
Si totusi, desi au fost candva ingenuncheate de cutremurele de pamant, biserica si manastirea San Francisco, reconstruite in secolul al XVII-lea, sunt considerate simboluri ale rezistentei, acest lucru datorandu-se in mare parte arhitectului portughez Constantino de Vasconcellos. In primul rand, acesta a decis sa foloseasca piloni cat mai solizi, pentru a sprijini botile pivnitelor pentru lemn, butoaie si quincha, o combinatie din stuff, argila si ipos, iar apoi, pentru ca nu a folosit prea multa piatra. Singurele elemente de piatra se afla la intrarea in altar, de altminteri, foarte bogat decorate.
Pe langa intrarea in altar, si porticul lateral este, totodata, un element de piatra a complexului religios din Lima. Dincolo de grandoarea sa arhitecturala ori de trecutul zbuciumat si deopotriva interesant, biserica San Francisco adaposteste o adevarata comoara, si anume sculpturi, mobila, obiecte cioplite cu mare maiestrie, artefacte realizate din aur si argint, materialele pretioase fiind donate de minele spaniole. De asemenea, biblioteca ce contine 25.000 de volume si colectia de tablouri spaniole, peruviene si flamande include biserica si manastirea San Francisco in randurile celor mai bogate complexuri din Lumea Noua.
