Biserica Strei se află în satul cu acelaşi nume din judeţul Hunedoara. Declarată, în anul 2010, monument istoric naţional, biserica poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Biserica se găseşte în centrul cimitirului vechi din localitate.
Biserica Strei datează de la sfârşitul secolului al XIII-lea – începutul secolului al XIV-lea. Ctitorul său este Ambrozie, un boier care a reuşit să construiască un edificiu într-un stil romanic spre gotic, stil neîntâlnit în bisericile ortodoxe române.
Acesta se îmbină cu succes cu stilul local, tradiţional şi se pot vedea şi câteva influenţe ale arhitecturii apusene. Biserica este una dintre cele mai vechi lăcaşuri religioase ortodoxe de pe teritoriul Transilvaniei, fiind, în acelaşi timp, şi un edificiu unic.
Prima atestare documentară a Bisericii Strei datează din anul 1392, când se vorbea de lăcaşul închinat Adormirii Maicii Domnului şi de o curte de cneji. Biserica, ridicată din piatră brută, se pare că a fost clădită pe ruinele unei „villa rustica”, fragmente din anexele acestei aşezări putând fi văzute chiar şi în zilele noastre. De altfel, interiorul este de inspiraţie romană, fiind pavat cu cărămizi romane.
Intrarea în biserică se făcea, iniţial, prin uşa de sub turnul-clopotniță (aflat în vestul naosului), însă astăzi se intră prin uşa din sud. Lăcaşul a fost pictat pe exterior, dar frescele au dispărut cu timpul, o parte din picturi fiind vizibilă doar deasupra uşii intrării iniţiale şi undeva pe faţada din sud, însă scenele acesteia din urmă nu pot fi identificate.
Alta este situaţia în cazul picturii interioare a Bisericii Strei. Chiar dacă nu este întreagă şi are nevoie de restaurări, pictura murală este una dintre cele mai vechi picturi medievale din România. Ea a fost executată de „Grozie, fiul meşterului Ioanis”, după cum scrie lângă portretul zugravului.
Cu toate acestea, specialiştii cred că zugravul a fost ajutat de mai mulţi ucenici, Grozie fiind cel care a realizat absida altarului, peretele din apus, peretele din estul naosului şi registrul superior de pe peretele din sud. Printre scenele religioase care pot fi identificate, se află Bună Vestire, cortegiul Apostolilor, portretul Sfântului Nicolae şi cel al lui Hristos Arhiereu.
Biserica din Strei este deseori asemănată cu Biserica Sfântul Nicolae din Densuş, iar unul dintre elementele commune este ultimul etaj din turnul-clopotniță, unde cărămizile au fost intercalate cu colţurile acoperişului. Turnul-clopotniță include şi o bucată dintr-un sarcofag roman.
Ultima dată când a fost restaurată această biserică a fost în anul 1969, la intervenţia Direcţiei Monumentelor Istorice Naţionale. Pe lângă consolidare şi restaurarea picturilor murale interioare, în jurul bisericii au fost efectuate mai multe săpături arheologice, mai ales că satul Strei este cunoscut ca un sit arheologic. Săpăturile au scos la iveală 48 de morminte, care fac parte acum din cimitirul vechi al localităţii.
În Biserica Strei, nu mai au loc slujbe religioase decât o dată pe an, pe data de 8 septembrie, când se prăznuieşte hramul. Credincioşii din sat au o altă biserică, iar pentru a vizita acest monument istoric naţional trebuie să se apeleze, de obicei, la preoteasă (sau la un vecin, în cazul în care nu este găsită), aceasta fiind în posesia cheii.
Eforturile de conservare și restaurare subliniază importanța acestui monument în păstrarea patrimoniului cultural național. Lucrările recente au ajutat la menținerea structurii și detaliilor originale ale bisericii, asigurându-i longevitatea și frumusețea.
În jurul Bisericii Strei circulă diverse legende, inclusiv povestea unui tunel secret presupus că ar lega biserica de alte locuri istorice din regiune. Aceste povești adaugă un strat de mister și atracție pentru vizitatori.
