Bisericile medievale românești, comori ancestrale

Bisericile medievale existente în România zilelor noastre reprezintă mai mult decat lăcașuri sfinte, prin intermediul cărora putem face o incursiune spirituală în arhitectura medievală. Ele clădesc, în mod excepțional, o imagine clară a preocupărilor și a principiilor după care se ghidau oamenii din acea vreme când biserica era dominantă. Modul în care este înfățișată o biserică reprezintă importanța pe care, atât locuitorii unei localități, cât și cei aflați în conducerea așezării respective, o acordă construirii edificiului, deoarece un asemenea lăcaș de cult poate fi produsul unei munci colective, în care toți se implică, fiind și o dovadă a spiritualității oamenilor de atunci.

Istoria bisericii in regiunea Muntenia

Pentru regiunea istorică Muntenia, o biserică medievală inclusă pe lista monumentelor istorice UNESCO este Biserica Domnească Sfântul Nicolae, situată în centrul orașului Curtea de Argeș. Aceasta este întemeiată de către Basarab I și a fost ridicată în anul 1352, în curtea reședinței voievodale din secolul al XIII-lea. Deși este cea mai veche biserică fondată de un ctitor din provincia istorică Țara Românească, nu a fost afectată foarte mult de trecerea timpului, păstrându-se aproape la fel ca în secolul al XIV-lea când a fost construită.

Astfel, încă se mai poate admira arhitectura medievală deosebită, de tip bizantin, alături de pictura murală din interior, realizată în anii 1364-1369, existând 130 de fresce care s-au păstrat foarte bine și sunt extrem de valoroase.

De asemenea, în interiorul bisericii medievale Domnești Sfântul Nicolae se află mormântul lui Radu I Basarab, domnitor al Țării Românești între 1377-1383. Mormântul acestuia este expus sub sticlă și oferă posibilitatea de a vedea fragmente din vestimentația domnitorului, decorată cu pietre prețioase și aur.

Exteriorul bisericii impresionează prin frumusețea zidăriei, care constă în succedarea rândurilor de piatră de râu cu cele de caramidă, producând un efect vizual considerabil. Atât în interior, cât și în exterior, această biserică reprezintă un important obiectiv turistic, care ilustrează cu succes arhitectura și spiritualitatea medievală.

Biserica medievală Sfântul Anton

Tot în Muntenia, însă în capitală, se află biserica medievală Sfântul Anton, situată pe strada Șepcari, numărul 22 bis, sector 3, în Curtea Veche, prima curte domnească din București. Aceasta a fost construită de către domnitorul Mircea Ciobanu, în perioada sa de domnie, cuprinsă între anii 1545-1554 și este cea mai veche construcție a capitalei. Din nefericire, acest edificiu a trecut printr-o serie de distrugeri, fie provocate de incendii, cutremure sau jafuri, însă a fost refăcută de fiecare dată, pentru a fi astăzi un valoros monument istoric.

Printre cei care au refăcut biserica medievală Sfântul Anton, se numără Ștefan Cantacuzino, care a avut o contribuție considerabilă la restaurarea clădirii. Din perioada acestuia de domnie (1714-17160) s-au păstrat câteva fresce și Portalul de la intrare, cu un important rol decorativ. Deși, inițial, biserica a avut hramul Bunei Vestiri, odată cu incendiul de proporții care a avut loc în București, în anul 1847, i s-a adăugat hramul “Sfântul Anton”, pe care l-a avut o biserică din apropiere, ce a fost distrusă de incendiu.

Pentru o perioadă de două sute de ani, această biserică a fost mult mai mult decât un simplu lăcaș de cult, a fost locul în care se desfășurau încoronările regale ale domnilor din Țara Românească. Astfel, biserica Sfântul Anton este un sălaș sfânt de o solemnitate aparte, care beneficiază de o arhitectură deosebită, specifică Munteniei, fiind unul dintre puținele edificii medievale care mai pot fi vizitate în zilele noastre.

Biserica Domnească din Târgoviște

O altă biserică medievală, reprezentativă pentru Muntenia, este cea Domnească, din Târgoviște, construită de către domnul Țării Românești Petru Cercel, între anii 1583- 1585. Biserica impresionează prin arhitectură și dimnesiuni, măsuraâd 30 de metri în lungime și 14 metri în înălțime, fiind extrem de valoroasă pentru stilul baroc, în care a fost construită.

Aici, se poate admira pictura murală, care datează din anii 1696-1698, fiind realizată în întregime în perioada domniei lui Brâncoveanu. De asemenea, tot aici, se poate vedea o colecție importantă de portrete ale domnilor Țării Românești, precum ale lui Constantin Brâncoveanu, Neagoe Basarab, Petru Cercel, Mihai Viteazu sau Matei Basarab. Alături de această biserică, se mai poate vizita Palatul Domnesc, construit în anul 1400, ce reprezintă o semnificativă atracție turistică.

Biserica medievală Domnească Ovidenia

În orașul Caracal, din Oltenia, este situată biserica medievală Domnească Ovidenia, construită în secolul al XVI-lea, din inițiativa domnului Pătrașcu cel Bun. Datorită vechimii considerabile, este un edificiu valoros, cu o istorie bogată, fiind parte din reședința Curții Domnești a domnitorilor Mihai Viteazu, Constantin Brâncoveanu și Matei Basarab. De asemenea, se spune că în Curtea Domnească Mihai Viteazu locuia o anumită perioadă a anului, fiind și locul de unde acesta își cârmuia cele 23 de moșii pe care le avea.

Mănăstirea Hotărani

Pe drumul de la Slatina spre Dobrosloveni, în comuna Farcasele, satul Hotărani se poate vizita mănăstirea Hotărani, construită în secolul al XVI-lea, de către vornicul Mitrea și soția acestuia, Neaga. Deși merită, cu siguranță, vizitată, deoarece reprezintă un valoros monument istoric, starea în care se află, apropiindu-se de prăbușire, va mâhni, într-o oarecare măsură, pe cei care o vor vizita.

Evenimentele prin care a trecut acest edificiu i-au schimbat destinul, fiind o dovadă a tumultului specific Evului Mediu. Astfel, în anul 1612 este prădată de turci, în anul 1718 este arsă de turci și tătari, iar în anul 1801 a fost din nou arsă, urmând ca, în anul 1812, să fie reparată. Deși a fost afectată de toate aceste ruinări de care a avut parte, încă se mai pot observa elemente din arhitectura construcției.

Alături de această biserică medievală, se mai poate observa turnul- clopotniță, alcătuit din trei nivele, care funcționa precum un punct de observație, în perioada lui de glorie. Zidul de incintă, extrem de solid în vremurile de demult, se află acum în ruine, însă se mai pot vedea fragmente din el, pe părțile sudice și nordice.

Un alt detaliu important al acestui lăcaș de cult îl reprezintă locul pe care a fost construit, deoarece aici se aflau ruinele unui sat roman, fiind un loc cu o istorie mult mai veche decât cea a bisericii. Precum este firesc pentru o biserică atât de prețioasă, din punct de vedere istoric, este inclusă în Patrimoniul Creștin din România.

Biserica Reformată de la Tileagd

În frumoasa regiune Crișana, se află o frumoasă biserică medievală, construită în secolele al XIII-lea și al XVI-lea. Aceasta este Biserica Reformată de la Tileagd, situată în comuna Tileagd din județul Bihor. În interiorul ei, se pot vedea pietre de mormânt, realizate în secolele al XVI-lea și al XVIII-lea, din marmură, în stil renascentist, cât și o parte din picturi, din secolul al XV-lea, care au fost restaurate.

Datorită arhitecturii gotice impresionante, pe care o întâlnim la acest edificiu, este unul dintre cele mai reprezentative monumente ale județului Bihor. În apropierea bisericii, se află Castelul Baroc, ridicat de către contele Iosif Teleki, la începutul secolului al XIX-lea și poate reprezenta o altă atracție turistică a locului.

Biserica Reformată Sisterea

Tot în județul Bihor, în comuna Cetariu, satul Sisterea, la o distanță de doar 15 kilometri de Oradea, se află Biserica Reformată Sisterea. Aceasta este construită în secolul al XIII-lea, motiv pentru care este o importantă biserică medievală. Deși, inițial, a fost ridicată în stil romanic, în secolul al XV-lea a fost modificată în stilul gotic, însă aceasta nu este singura modificare a edificiului, urmând ca în secolul al XVIII-lea să fie transformată într-o construcție barocă. În prezent, cei care se află prin preajma orașului Oradea, pot profita de situație, pentru a vizita acest monument medieval, descoperind și peisajele minunate ale satului Sisterea.

Istoria bisericii in regiunea Transilvania

Transilvania este considerată o regiune bogată în biserici medievale, existând, în localitățile transilvănene, un număr considerabil de asemenea lăcașuri de cult.

Biserica Neagră

Un bun exemplu îl reprezintă orașul Brașov, faimos prin Biserica Neagră, construită în anul 1380, care se bucură de o mare popularitate nu doar în țară, ci și în străinătate. Aceasta aparține stilului gotic și poartă numele actual din anul 1686 când a fost distrusă o parte a acesteia într-un incendiu, numele inițial fiind Biserica Sfânta Maria. Construcția este impresionantă, măsoara 89 de metri lungime și 38 de metri înălțime și este cea mai mare biserică realizată în stil gotic din sud-estul continentului european.

La această biserică medievală, se află cel mai mare clopot din România, care cântărește 6 tone și este confecționat din bronz. Orga oferă și ea unicitate edificiului, deoarece are un număr de 3993 de tuburi, iar cel mai înalt tub atinge 13 m și a fost construită între anii 1836-1839, de către renumitul constructor de orgi german, Carl August Buchholz.

Deși există 140 de orgi care poartă semnătura maestrului german, aceasta este cea mai mare orgă sub marca Buchholz. Picturile murale din interiorul bisericii sunt realizate în stilul renascentist, iar pe lângă acestea, există o valoroasă colecție de covoare persane, donată în semn de recunoștiință către Dumnezeu, de către negustorii Brașovului, la întoarcerea acestora din Orient.

Biserica Sfântul Nicolae

În cartierul brașovean Scheii Brașovului, se află o altă biserică medievală, numită Biserica Sfântul Nicolae, construită din piatră, în anul 1495. Ridicarea acesteia a fost posibilă prin munca localnicilor, cu ajutorul domnitorului Neagoe Basarab, fiind o oglindă a culturii și a puterii economice din întreaga localitate. Întreaga înfățișare a bisericii este deosebită, existând și o bibliotecă bogată, care conține 4000 de cărți vechi și mai mult de 30.000 de documente, alături de obiecte muzeale valoroase, ce reprezintă o mărturie a vremurilor de demult.

Una dintre cele mai mari realizări ale acestei biserici este înființarea primei școli românești, în anul 1597, sprijinul oferit de biserică fiind vital pentru această înfăptuire. Datorită semnificației aparte pe care o deținea pentru ortodocșii din acea vreme, care erau considerați eretici de către catolici, este supranumită “Catedrala românilor din Țara Bârsei”, fiind, împreună cu prima școală românească, aflată în apropierea bisericii, edificii care au schimbat istoria noastră, reprezentative nu doar pentru Brașov, ci pentru întreaga țară.

Biserica Sfântul Bartolomeu

Fiind bogat în edificii istorice, orașul Brașov nu poate fi părăsit, fără a se vizita o altă biserică medievală, și anume Biserica Sfântul Bartolomeu, situată în cartierul cu același nume. Construcția datează din anul 1260 și este inspirată din arhitectura cisterciană, cistercienii fiind un ordin călugaresc de origine franceză, întâlnit în multe alte țări.

Biserica mai este numită și “Biserica celor trei orfane”, deoarece există o legendă, potrivit căreia trei orfane și-au lăsat întreaga avere bisericii, fiind înmormântate sub altar. De asemenea, în această biserică, Mircea cel Bătrân a încheiat un tratat de alianță cu regale Ungariei, Sigismund de Luxemburg, în anul 1395. Precum alte biserici medievale, și aceasta are o istorie bogată, astfel, atât edificiul, cât și zidul de apărare, au supraviețuit unor invazii turcești sau incendiului devastator din anul 1689, cât și distrugerilor produse de către trupele lui Vlad Țepeș și Gabriel Bathori.

Vizitatorii pot admira edificiul construit în stilul cistercian, care îmbină elemente specifice stilului romanic cu cele ale stilului gotic, rezultând un monument arhitectural impresionant, înfrumusețat prin ferestrele ogivale sau bolțile în arc frânt. Între pereții acestui edificiu, sunt reflectate valorile, cultura și spiritualitatea sașilor, existând un muzeu etnografic alcătuit din mai mult de 1500 de obiecte, prin care oamenii pot intra în contact cu spiritul și tradițiile sașilor.

Biserica Darjiu

În vecinătatea Brașovului, mai exact în satul Darjiu din județul Harghita, se află Biserica fortificată ce poartă numele localității din care face parte. Această biserică medievală mai este numită și “Cetatea Slăninilor” și este fortificată în anul 1400. Drumul către această biserică poate fi considerat un ritual inițiatic în atmosfera religioasă a secuilor, deoarece este una dintre cele mai importante forificații secuiești, la care nu se ajunge prea ușor, fiind necesară parcurgerea unor dumuri neasfaltate. În ciuda micilor dificultăți de acest gen, vizitarea acestei biserici merită depășirea oricărui obstacol, deoarece ilustrează foarte bine această zonă din Transilvania.

Zidurile de incintă ale bisericii medievale de la Darjiu sunt în formă dreptunghiulară, prevăzute cu 6 turnuri. Din cele 6 turnuri, cel de la poartă este fidel înfățișării inițiale, având ferestre de tragere cu inchizatori de lemn și fiind format din ziduri puternice.

Deși o parte din picturile murale din interior au fost distruse, cele care au supraviețuit formează atracția principală a edificiului, alături de zidurile fortificației, care formează una dintre cele mai de seamă construcții secuiești. Din anul 1999, biserica fortificată de la Darjiu face parte din patrimoniul UNESCO și este biserica unitariană a localnicilor maghiari din Darjiu, de 450 de ani.

Biserica Sfântul Nicolae

În județul Hunedoara, se află două biserici medievale reprezentative, ce pot face obiectul unei incursiuni spirituale de neuitat. Prima este Biserica Sfântul Nicolae din localitatea Densus, construită în secolul al XIII-lea. Deși are o vechime impresionantă, în această biserică încă se slujește.

Zidurile bisericii sunt inspirate din orașul antic Ulpia Traiana, capitală a Daciei Romane și sunt decorate cu inscripții romane și statui specifice artei romane, fiind construite din cărămizi. Dimensiunile bisericii sunt impunătoare, având o înălțime de 18 metri, o lățime de 8 metri și o lungime de 30 de metri, iar suprafața interioară cuprinde 15 metri pătrați.

Pictura murală din interior este deosebită, datează din secolul al XV-lea și este realizată de catre un meșter care s-a semnat modest, doar cu prenumele Ștefan. Albastrul fondului pe care este realizată pictura, oferă o seninătate aparte a picturilor. Accesul la această biserică medievală nu este dificil, aflându-se în apropierea orașului Hațeg. O dovadă a importanței deosebite a acestui lăcaș de cult stă descrierea realizată de către Nicolae Iorga, care spune ca este o biserică “fără pereche în toată românimea”.

Biserica de la Gurasada

A doua biserică a județului Hunedoara este cea de la Gurasada, închinată Sfântului Arhanghel Mihail, a cărei localitate este atestată documentar pentru prima dată în anul 1292. Înfățișarea bisericii este complet inedită, datorită tencuielii exterioare, formată din piatră netencuită pe o parte, iar pe cealaltă parte, din var alb, dat peste mortarul care acoperă peretele. De asemenea, cele două turnuri, construite cu scop de apărare, oferă o imagine mai puțin obișnuită. Aceste trăsături unice se datorează faptului că biserica a fost construită în mai multe etape.

Deși aparent simplă, biserica medievală de la Gurasada este de o valoare excepțională, aflându-se printre cele mai importante monumente românești cu o vechime de mai bine de 7 secole. Astfel, dacă vă aflați pe drumul dintre Arad și Deva, este imposibil să nu observați, la o distanță de 28 de kilometri de Deva, această mică biserică, ale cărei picturi murale vă vor impresiona cu siguranță. Acestea sunt realizate în două perioade, prima pictură, finalizată în secolul al XIV-lea, nu este prea vizibilă, existând a doua pictură, realizată în secolul al XVIII-lea, care poate fi admirată.

Deși perioada Evului Mediu se încheie în jurul anului 1500, există regiuni în lume, unde Epoca Modernă începe mai târziu. În Maramureș se consideră începerea Epocii Moderne în anul 1688, atunci când acesta a intrat în componența Imperiului Austriac, motiv pentru care lăcașurile de cult construite la începutul secolului al XVII-lea pot fi considerate biserici medievale.

Biserica Valea Stejarului

Astfel, există biserica ortodoxă Valea Stejarului, din localitatea cu același nume, a județului Maramureș, aflată la o distanță de doar 10 kilometri de Sighetu Marmației. Este construită în apropeirea anului 1600 de către locuitorii din localitate, cu sprijinul unei văduve bogate pe nume Hapca Palaghia și a preotului paroh Andrei Botis. De la ridicare, a cunoscut două perioadă de renovări semnificative, prima fiind în anul 1830, iar a doua, în anul 1976.

Picturile bisericii din Valea Stejarului sunt realizate pe pânză, așa cum se obișnuiește în arta bizantină de realizare a icoanelor, fiind caracteristici reprezentative pentru pictura medievală. Din nefericire, nu s-a păstrat pictura în totalitate, însă încă se mai poate vedea o mică parte. Alături de pictură, se pot vedea icoanele pe lemn și pe sticlă sau cărțile de ritual, specifice regiunii maramureșene. Dacă veți vizita această biserică, veți admira cea mai veche biserică din lemn din Maramureș.

La începutul anilor 1600, este construită o altă biserică medievală din lemn, în satul Breb, comuna Ocna Șugatag a județului Maramureș. Prin modul în care este alcătuită, prezintă frumos tradițiile religioase vechi, demonstrând cât de deosebită poate fi arta de a construi în lemn. Atât această biserică, cât și întreaga localitate Breb este un izvor de tradiție și istorie, iar casele din lemn ale localnicilor vă introduc parcă într-o altă lume, mult mai frumoasă și mai liniștită. Aici, încă se mai păstrează fragmente de pictura murală, realizată în secolul al XV-lea.

Turnul bisericii datează din anul 1531 și este cel mai vechi turn din întreaga țară, care poate fi întâlnit la bisericile din lemn. O altă atracție constă în icoanele vechi, din secolele al XVII-lea, al XVIII-lea și al XIX-lea. Incinta bisericii are pietre cu pomeniri, existând un cimitir în care se află cruci vechi din piatră, fier forjat sau lemn, iar poarta de lemn din anul 1790 încă mai rezistă, cu toate că dăinuie de atâtea secole. În mod cert această biserică este una dintre cele mai importante atracții ale Maramureșului.

Biserica Crivina de Sus

În “fruncea țării”, există o biserică medievală bănățeană deosebită, aflată la o distanță de 25 de kilometri de Faget, în satul Crivina de Sus. Biserica datează din secolul al XVII-lea și este cel mai reprezentativ lăcaș de cult din lemn, vechi de secole, pentru frumoasa regiune a Banatului. Conform legendei, această biserică nu a fost construită în Crivina de Sus, ci adusă aici din satul Ilia, aflat pe Valea Mureșului.

Pereții exteriori ai bisericii sunt realizați prin îmbinarea barnelor la colțuri, în sistem de rândunică, aflându-se pe acești pereți cruci ale eroilor, foarte frumos executate, care au o semnificație aparte. Ele comemorează trecerea în neființă a fiilor din localitate, care au murit pe câmpul de luptă și nu sunt înmormântați în cimitirul satului.

O tragedie a bisericii din Crivina de Sus este gradul avansat de degradare în care se află. Apa de ploaie a pătruns în interiorul bisericii, motiv pentru care 7 din cele 14 icoane ale bisericii se află la Muzeul de Artă Veche Bisericească de la Catedrala Mitropolitană, iar trei se află la Protopopiatul Lugoj, existând 4 icoane care încă se mai află în Crivina de Sus.

Cât încă mai este în viață acest minunat edificiu religios, vizitarea lui poate reprezenta un minim gest de respect față de cultura română și față de minunatele regiuni bănățene, încărcate de istorie și bogate în peisaje minunate, cu păduri, livezi și poieni care îți taie respirația.

Biserica medievală Sfântul Simion

Tocmai în nord-vestul României, în orașul bucovinean Suceava, se află biserica medievală Sfântul Simion, numită și Turnul Roșu, titulatură provenită de la o legendă, conform căreia, în secolul al XVII-lea, a fost o bătălie între polonezi și moldoveni, care luptau alături de turci, aproape de biserică. În timpul bătăliei, s-a vărsat atât de mult sânge, încât a înroșit clopotnița bisericii, fiind numită de atunci Turnul Roșu.

Biserica medievală Turnul Roșu aparține localnicilor de origine armeană ai orașului, care au construit-o în anul 1513. Deși datorită pierderii din rezistență și a numărului din ce în ce mai scăzut de armeni din localitate, biserica este închisă începând cu anul 1969, zidurile edificiului încă mai transmit un sentiment de profundă solemnitate față de însemnătatea pe care a avut-o biserica Sfântul Simion pentru armenii din Suceava.

Turnul bisericii, înalt de 28 de metri, domină capătul străzii Armenești. Pentru a fi întregită imaginea bisericii, se spune că este important să se asculte clopotul, de o sonoritate specială, considerându-se ca atunci “când trage clopotul Filipos de la Sf. Simeon, să tot mori”.

Biserica medievală “Sfânta Cruce”

Tot din categoria bisericilor construite de comunitatea armenesască din Suceava face parte biserica medievală “Sfânta Cruce”, ridicată în anul 1521 și situată tot pe strada Armenească, asemeni bisericii “Sfântul Simion”. Zidurile bisericii sunt construite din piatră, pe o porțiune înaltă de 3-4 metri de la fundație, continuându-se cu cărămidă, iar în fața edificiului, se află un turn – clopotniță, nu foarte înalt.

În biserică, există o piatră pe care se află inscripții cu litere armenești, și menționează anul construcției, 1521. Extrem de interesantă este îmbinarea dintre stilul roman de construcție cu cel armenesc, făcând-o și mai atractivă. Interiorul bisericii nu este înfrumusețat cu pictură murală, însă există icoane armenești expuse pe pereți, specifice tradițiilor acestei comunități.

Biserica “Învierea Domnului”

Pe lângă aceste două biserici armenești din Suceava, orașul se poate lăuda și cu o biserică medievală ortodoxă, construită în anul 1551, prin Biserica “Învierea Domnului”, numită și Biserica Elena Doamna. Ctitorul lăcașului de cult este soția voievodului Petru Rareș, doamna Elena Rareș, fapt menționat deasupra ușii de la intrarea în edificiu.

Nu este o biserică de dimensiuni mari și face parte din construcțiile care au rămas fidele formei inițiale, cu toate că a suferit mai multe modificări, de-a lungul timpului. Se aseamănă cu biserica ctitorită de către Ștefan cel Mare în Piatra Neamț, respectând același plan de construcție.

Din elementele decorative ale acestei biserici medievale fac parte cele două ferestre în stil gotic, poziționate pe peretele nordic și pe cel sudic. Frumusețea pereților este dată de piatra brută sau cioplită și de cărămidă (utilizată în anumite locuri), care au fost folosite în construcție. Prin importanța istorică pe care o deține, din anul 2004 este inclusă pe Lista monumentelor istorice din Suceava, fiind un edificiu cu care bănățenii se pot mândri și de care oameni din întreaga lume se pot bucura, prin vizitarea ei.

Dacă părăsim bisericile medievale din Suceava și ne îndreptăm către regiunea învecinată, Moldova, vom descoperi două lăcașuri de cult minunate. Primul se află în județul Iași, în comuna Stolniceni-Prăjescu, sat Cozmești și poartă hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Anul construcției este 1459, iar în preajma ei se află Palatul Sturdza, construit în anul 1816, care servește astăzi drept un centru de ajutare a tinerilor proveniți din centrele de plasament.

Pictura interioară a bisericii, existentă în prezent, a fost refăcută în anul 1934, de către pictorul Ioan Doroftei, iar în anul 1956 i s-a schimbat acoperișul, acestea fiind două din lucrările de renovare de care a avut parte biserica, reprezentând un simbol al semeției localnicilor. Cei care vor vizita această biserică vor observa că nu este impunătoare prin dimensiuni, însă se impune prin tradițiile seculare și spiritualitatea pe care le păstrează în rândul oamenilor.

Biserica Sfântul Nicoale Domnesc

A doua biserică medievală este ctitorită de către Ștefan cel Mare, între anii 1491-1492 și este Biserica Sfântul Nicoale Domnesc, din Iași. Poartă acest nume, doarece se află aproape de Curtea Domnească și este lăcașul de cult în care au fost unși o parte considerabilă a domnilor Moldovei, printre care și Alexandru Ioan Cuza.

Este un loc cu o istorie foarte bogată și cu arhitectură frumoasă. Pereții exteriori îmbină armonios piatra cu teracota și cărămida, oferind o înfățișare deosebită, accentuată și de picturile în frescă din firidele aflate în partea superioară a edificiului.

Pictura interioră a bisericii Sfântul Nicolae Domnesc este realizată pe un fond albastru, existând portrete deosebite ale unor nume reprezentative pentru conducerea țării noastre. Astfel, la intrarea în biserică, în stânga, este prezentat domnitorul Ștefan cel Mare, alături de familia sa, iar în dreapta, se află familia regelui Carol I.

Prin importanța deținută de biserică, timp de secole, a primit, de-a lungul timpului, obiecte importante din partea unor personalități istorice marcante, printre care astăzi se mai află în biserică un chivot de argint aurit și două sfeșnice confecționate din bronz masiv, în stil renascentist, dăruite de domnitorul Antonie Ruset.

Atât această biserică medievală din Iași, cât toate cele aflate pe suprafața țării noastre oferă prilejul unei excursii mult mai speciale, cu o profundă însemnătate spirituală. Chiar dacă nu doriți să dedicați puțin din timpul dumneavoastră pentru aceste minunate monumente istorice, puteți, atunci când vă aflați în prejma unui asemenea edificiu, să îl vizitați, pentru a vă bucura de comorile istoriei care, din fericire, încă mai supraviețuiesc și oferă o interacțiune minunată cu trecutul neamului nostru.