Ce stim despre Boala Vacii Nebune?

In 1984, un medic veterinar englez, David Bee, examinand o vaca bolnava, intr-o ferma din Sussex, un comitat din sudul Angliei, a observat simptome (animalul mergea nesigur, dezechilibrat, ii tremura capul), pentru care nu a gasit o explicatie imediata, vaca murind cateva saptamani mai tarziu. In perioada urmatoare, cazurile s-au inmultit si, la autopsie, s-a constatat ca toate aveau creierul afectat (arata ca un burete), situatie nemaiintalnita pana la acea data.

In urma cercetarilor desfasurate vreme de aproximativ doi ani, boala aceasta ciudata a fost numita encefalopatia spongiformă bovină (ESB), denumita popular “boala vacii nebune”. Asupra ei avertizase, cu cativa ani in urma, savantul american Stanley Prusiner, aratand ca poate fi ereditara sau cauzata de anumite organisme, pe care le-a numit “prioni” (Proteinaceous Infectious Only particle), adica niste agenti patogeni, “anormali”, deoarece, spre deosebire de virusi sau de bacterii, nu au acid nucleic (cel care este, de obicei, purtatorul “informatiei” infectioase), nu sunt detectati de sistemul imunitar si sunt foarte rezistenti.

Pentru cercetarile sale legate de “prioni”, Stanley Prusiner a primit Premiul Nobel pentru Medicina, in 1997. Exista “prioni” care imbolnavesc animalele (vaci, capre, oi), dar si omul (Boala Creutzfeldt-Jakob, sindromul Gerstmann-Sträussler-Scheinker (SGSS), Boala Kuru etc.). Toate aceste maladii se caracterizeaza prin degenerescenta sistemului nervos central, prin formarea unor vacuole la nivelul encefalului (care dau un aspect spongios creierului), prin distrugerea neuronilor.

Cum a aparut “boala vacii nebune”?

Specialistii nu stiu inca foarte sigur cauzele care au determinat aparitia “bolii vacii nebune”, dar cei mai multi inclina spre ipoteza ca hrana nesanatoasa si nenaturala, a animalelor, este de vina. Vacile sunt rumegatoare si natura le-a creat pentru hrana vegetala. Or, din motive de ordin economic, in sectorul agricol, pentru cresterea bovinelor, se foloseste, pe scara larga, hrana din proteina animala, considerata multa vreme ca fiind de calitate superioara (asa-zisele “concentrate” cu proteina animala), ceea ce este contra naturii. Mai mult, daca am constientiza ca resturile de la animalele sacrificate sunt prelucrate si transformate in hrana pentru vite, realitatea devine de-a dreptul monstruoasa.

Studiindu-se fenomenul si reconsiderandu-se toate datele, cercetatorii au ajuns la concluzia ca o maladie similara  “bolii vacii nebune”  – scrapia, la oi – s-a manifestat inca din anii ’70, cand, in Marea Britanie, peste 100 000 de oi, bolnave, au fost sacrificate, iar resturile prelucrate au fost date, ca hrana, vitelor, in loc de iarba si fan. In felul acesta, vacile au ajuns mult mai repede la greutatea optima pentru sacrificare, iar carnea a fost comercializata. In anii 2000, oficial, in lume se constatasera in jur de 200 000 de capete de bovine infectate cu “boala vacii nebune”, dar, neoficial, se pare ca peste 800 000 de animale bolnave au fost sacrificate si date spre consum, inainte de recunoasterea epidemiei.

“Boala vacii nebune” la om (CJD)

Pana in 1996 (cand in Marea Britanie au murit doi tineri, de 19 si 25 de ani, cu simptomele acestei boli), oficialii diverselor tari au negat vehement ca “boala vacii nebune” s-ar putea transmite si la om. Initial s-a sustinut ca e vorba de Boala Creutzfeldt-Jakob (destul de rara, pana la acea data), cunoscuta de pe la inceputul secolului XX, cand doctorii neurologi Hans Georg Creutzfeldt si Alfons Jakob au descoperit aceasta afectiune fatala la oameni.

Cazurile de imbolnavire la oameni, din anii ’90, aveau elemente asemanatoare cu Boala Creutzfeldt-Jakob, dar si alte caracteristici, precum faptul ca a aparut la persoane tinere (in timp ce maladia Creutzfeldt-Jakob apare la oameni cu varsta peste 65-70 de ani), are o perioada de incubatie mai lunga (ani de zile) si, desi este cauzatoare de moarte, bolnavul poate rezista in jur de un an. Concluzia (recunoscuta) a fost ca este vorba de “boala vacii nebune”, transmisa la om, prin alimentatie (consumul de carne infectata) sau prin contaminarea din alte surse (interventii chirurgicale, transfuzii de sange, produse medicale, muscatura unor animale purtatoare a agentilor patogeni – prioni etc.).

La om, aceasta boala este galopanta si se manifesta, in faza incipienta, prin depresii, psihoze, urmate de pierderea echilibrului, piele lipicioasa, totala lipsa de coordonare a miscarilor, dementa.

In 2009, numarul deceselor provocate de varianta umana a “bolii vacii nebune” ajunsesera la 214, dintre care 168, in Marea Britanie, restul in Franta, Spania, Irlanda, S.U.A., Japonia, Canada etc.

In prezent, se cauta metode de diagnosticare rapida a animalelor bolnave, obtinandu-se unele rezultate care limiteaza la cateva ore analizele edificatoare.

In Romania, la momentul actual, nu s-au declarat astfel de cazuri, dar, la nivel mondial, ingrijorarea pare a fi din ce in ce mai mare, avand in vedere ca perioada de incubatie a prionilor este destul de lunga si inca nu se cunosc toate cauzele bolii si nici toate caile de transmitere.