CompotRafturile din camara, pline cu borcane de conserve (muraturi, compoturi, gemuri etc.), frumos aranjate, dupa forma si marime, lasand sa se vada, prin sticla transparenta, culoarea si forma legumelor si a fructelor – tomate, dovlecei, castraveti, patlagele, prune, zmeura, caise etc. – reprezinta o imagine reconfortanta si tonica, o dovada ca viata gradinii si a toamnei se poate prelungi si peste iarna, bucurandu-ne cu gustul, aroma si vitaminele atat de necesare in zilele lungi si reci ale anotimpului hibernal.

De-a lungul timpului, oamenii au gasit tot felul de metode de conservare a alimentelor, in functie de spatiul geografic in care locuiau si in functie de alimentele pe care vroiau sa le pastreze pentru mai mult timp. La inceputuri, ei au gasit, in mediul inconjurator, alimente uscate in mod natural, care rezistau peste iarna, si inteligenta si spiritul de observatie le-au permis sa reproduca ceea ce natura stia sa faca. Descoperirea focului a ajutat nu numai la preparea hranei, ci si la constatarea ca, in grotele in care se adaposteau, carnea de vanat agatata de tavan se afuma, avea un gust mai bun si rezista vreme indelungata. In antichitate, fenicienii, egiptenii, grecii si romanii utilizau sarea pentru pastrarea carnii si a pestelui. Cu peste 5000 de ani in urma, in Orientul indepartat, alimentele erau conservate in otet din vin de palmier sau in ulei de susan. In secolul al III-lea i.Hr., cei care au lucrat la ridicarea impresionantului zid chinezesc se hraneau, in mare masura, cu varza acra si cu orez. Se cunoaste, de asemenea, de mult timp, conservarea la rece, alimentele fiind infasurate, initial, in zapada si gheata naturala.Borcanul de muraturi

Recipientele speciale, destinate pastrarii alimentelor – cutii din metal, borcane de conserve – au aparut mai tarziu. La inceputul secolului al XIX-lea, imparatul Napoleon, in timpul campaniilor militare, se confrunta cu o mare problema, aceea a asigurarii alimentelor pentru soldatii aflati pe front, si a promis o mare recompensa pentru cel care va gasi o solutie in acest sens. Bucatarul Francois Nicolas Appert este cel care a primit premiul, pentru ideea sa de a conserva alimentele in vase inchise etans, fierte suficient de mult, pentru a distruge bacteriile. La inceput, el a folosit borcane din sticla, de fapt, un fel de sticle cu gura larga, dar, pentru ca se spargeau usor in timpul transportului, le-a inlocuit cu recipiente din tabla zincata, ceea ce constituie inceputul dozelor de conserve atat de raspandite astazi. Cativa ani mai tarziu, chimistul francez Louis Pasteur a descoperit ca o incalzire scurta a alimentelor, pana la 70 de grade, urmata de o racire rapida, asigura conservarea si pastreaza si continutul de vitamine, procedeul numindu-se, dupa numele sau, pasteurizare.Conservare dupa metoda Weck

Borcanul de conserve a aparut in anii 1880, datorita chimistului german Rudolf Rempel. El a folosit borcane din sticla, cu marginea rotunjita, inchise cu un capac din tabla, prevazut cu un inel din cauciuc, care sa asigure etansietatea. Le-a fiert in baie de apa, mentinand capacele fix, cu ajutorul unui aparat special conceput, constatand ca sterilizarea s-a realizat perfect. A brevetat inventia in 1892, patentul fiind mostenit de Johann Carl Weck, care a infiintat o firma pentru producerea acestor borcane de conserve speciale, in Germania procedeul fiind numit “conservare dupa metoda Weck”.

Citește și:  Romanul “Ion”

Reguli de baza in folosirea borcanului de conserve

Cumpararea borcanelor de conserve este o investitie valabila pentru ani la rand, deoarece se pot refolosi, fiind necesara doar reinnoirea capacelor, care nu mai merg a doua oara. Pentru un rezultat optim, trebuie respectate cateva reguli de baza:

  • Borcanele de conserve se spala foarte bine, se sterilizeaza (ca si capacele), prin fierbere, pret de 5-10 minute, se scot cu coada unei linguri si se lasa la uscat, cu gura in jos; sterilizarea se poate face si in cuptorul aragazului, incins la 150-160 de grade Celsius, punandu-se borcanele pe gratar, sau in cuptorul cu microunde, pentru maximum un minut, ca sa nu se sparga (capacele fierbandu-se separat, deoarece nu pot fi introduse in cuptorul cu microunde);Borcane cu muraturi diverse
  • Pentru conservele care nu necesita fierberea continutului (compoturile, de exemplu), se aleg fructele si legumele care urmeaza a fi conservate, sa fie sanatoase si proaspete, se spala foarte bine si se aseaza in borcane, fara a fi inghesuite;
  • Se umplu borcanele, se pun capacele si se aseaza in vasul in care se vor steriliza, astfel incat apa sa le cuprinda pana la nivelul la care sunt umplute, se pune la baza vasului in care se fierb o panza curata, pentru a nu se atinge intre ele si pentru a evita spargerea din cauza temperaturii (care trebuie sa atinga 100-120 grade Celsius); daca apa scade in timpul fierberii, se completeaza tot cu apa fierbinte; timpul de sterilizare este indicat de momentul in care, in borcane, se formeaza mici bule de aer;
  • Dupa sterilizare, borcanele de conserve vor fi lasate sa se raceasca natural;
  • Dupa racire, se verifica etansietatea capacelor;
  • Pentru conservele care se fierb inainte de a fi puse in borcane (suc de rosii, zacusca, piure de legume, gemuri etc.), continutul se toarna fierbinte, in borcan, se pun capacele si se asaza la racit cu incetinitorul (intr-o patura);
  • Sterilizarea se poate face si in cuptor, asezand borcanele pe o tava, acoperindu-le cu o panza umeda, dupa care se pun la racit tot intr-o patura, pana a doua zi;
  • Timpul de sterilizare depinde de fructele si legumele care urmeaza a fi supuse acestui proces, ca si de capacitatea borcanului de conserve; in general, o jumatate de ora este suficienta, mai mult (circa 45 de minute) necesitand doar legumele cu miezul mai tare, mazarea, boabele de porumb, guliile etc.
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.