Bosonul este o particulă elementară, adică unitatea de bază a materiei. A fost numit și „particulă a lui Dumnezeu”, însă această sintagmă este greșită, fizicienii afirmând că nu are nici o conotație religioasă; mai mult, enunțatorul teoriei bosonului, Peter Higgs, s-a declarat ateu. Un alt fapt important care infirmă denumirea de „particula lui Dumnezeu” este acela că bosonul nu este elementul declanșator sau constitutiv al creației.
Numele de „bosonul Higgs” vine de la Peter Higgs, un fizician britanic, care alături de Gerald Guralnik, Thomas Kibble, Carl Hagen, François Englert, Robert Brout, au construit în 1964 teoria particulelor fundamentale, cunoscută și sub numbele de „Modelul standard”, postulând existența unui boson, particulă cu un rol important la formarea Universului. Teoria lui Higgs a fost dovedită de către cercetătorii de la CERN (Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară), în 2012, când au descoperit o nouă particulă subatomică, care se potrivea modelului enunțat de Higgs.
Bosonul ca particulă
Particulele elementare sunt particule fundamentale, care nu sunt subdivizate; ele intră în alcătuirea altor particule, dar sunt unități de bază ale Universului.
Particulele elementare sunt: fermionii (quarcurile, leptonii) și bosonii fundamentali (bosonii intermediari și bosonul Higgs, care dă masă lucrurilor). Fermionii se măsoară în spini semiîntregi (1/2), în timp ce bosonii se măsoară în spini întregi (1). Un exemplu de fermion este electronul. Fotonul face parte din clasa bosonilor.
Bosonii sunt asociați forțelor fundamentale: gravitațională (forța de atracție), electromagnetică (îmbină forța electrică cu forța magnetică, făcând posibilă legătura atomilor), forța nucleară tare și forța nucleară slabă.
Bosonul Higgs este o particulă care dă masă lucrurilor. Existența acestui boson este presupusă a fi posibilă ca rezultat al coliziunii a doi protoni de energie înaltă, durata de viață a particulei fiind foarte scurtă, fapt care face dificilă și dovedirea existenței ei. Neștiindu-se exact de unde vine și unde se duce, a creat ideea posibilității universurilor paralele, sau a unei realități adiacente celei a noastre sau mult mai îndepărtate. Efectele bosonului Higgs sunt: adunare într-o formă anume și dobândirea masei.
Printre diferențele dintre bosoni și fermioni putem preciza: principiul căruia se supun particulele (fermionii principiului de excluziune a lui Pauli, iar bosonii statisticii Bose-Einstein), spinul ca element de măsurare, asocierea la forțele fundamentale, respectiv la materie.
Care este importanța bosonului Higgs?
Descoperirea bosonului Higgs înseamnă un pas înainte pentru fizica cuantică. Un pas în înțelegerea mai bună a Universului, a materiei. Astfel, dacă bosonul Higgs nu ar exista, materia nu ar exista. Iar teoria creării Universului din nimic intră și ea în discuție. Oficial, se știe că materia vizibilă din Univers reprezintă 4 %, celălalt procent de 96% fiind imposibil de perceput. Materia întunecată/ neagră nu este vizibilă cu ochiul liber sau cu telescopul, nefiind alcătuită prin urmare din neutroni, electroni sau protoni, particule fundamentale care denotă materia. Cu alte cuvinte, dacă bosonul lui Higgs nu ar exista, dacă nu ar da masă lucrurilor, Universul cum îl știm nu ar exista, deoarece lucrurile nu ar exista. Electronii nu ar fi putut fi ținuți uniți în atomi, zburând la viteza luminii.
