Briceagul elvetian – o inventie geniala si utila

De peste o suta de ani, briceagul elvetian este (alaturi de ceasuri, branzeturi, ciocolata etc.) brand si simbol al tarii de origine, Elvetia, si a devenit atat de cunoscut incat a intrat in limbajul comun, astfel ca, daca vrei sa subliniezi polivalenta, caracterul practic al unui obiect sau ingeniozitatea unei persoane, spui: “Este ca un briceag elvetian”.

Acest instrument multifunctional a fost inventat de catre Karl Elsener, in anul 1891, avand ca destinatie armata elvetiana si fiind gandit ca o alternativa la cutitul militar, fabricat de catre germani. Primul model era prevazut cu un maner din lemn si era dotat cu mai multe lame, la care se adaugau o surubelnita si un desfacator de conserve. Elsener, fondatorul, din 1884, al companiei cu acelasi nume, din orasul Ibach (cantonul Schwyz), si-a dorit, initial, crearea de locuri de munca, intr-o zona putin industrializata a Elvetiei, si contracararea efectelor nefaste ale imigratiei in crestere si ale somajului.

Trecerea de la manufactura, la productia industrializata era, la acea vreme, destul de riscanta si necesita o determinare uriasa, dar Elsener a reusit sa infranga toate dificultatile, motiv pentru care, astazi, fabrica sa din Schwyz ofera, in continuare, peste 900 de locuri de munca. Dupa briceagul elvetian, pe care fiecare soldat il primea imediat dupa inrolare (fiindu-i util nu numai pentru taiat, ci si pentru intretinerea armamentului), Karl Elsener perfectioneaza functionalitatea si designul instrumentului, transformandu-l intr-unul mult mai elegant si mai usor, de aceasta data numit “Briceagul sport pentru ofiteri”, patentat in 1897.

Acesta era compact, incapea, cu lejeritate, in buzunar, si avea sase lame. Pentru a se proteja de variante contrafacute, Elsener asociaza produsului emblema cu o cruce, pe fond rosu, si denumirea, care va deveni brand – “Victorinox” – de la numele mamei lui Elsener, Victoria, si “inox” (denumirea otelului inoxidabil folosit). Distributia internationala a briceagului elvetian a inceput odata cu declansarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand devine cunoscut si in armata americana.

Briceagul standard are o greutate redusa, datorita faptului ca niturile sale sunt fabricate din alama, in timp ce lamele separatoare din interior sunt fabricate din aluminiu. Cea mai mica dintre lame este tinuta in loc prin intermediul unui arc de 8 kilograme forta, iar lama cea mare are un arc de 12 kilograme forta. Modelele standard au o lungime de 9 centimetri si o latime de 2 centimetri, iar lamele ascutite sunt fabricate din otel.

Briceagul elvetian clasic este alcatuit dintr-o lama de dimensiuni mici, o scobitoare, o foarfeca, un inel de chei, o pila care poate fi folosita si pe post de surubelnita si o penseta. Versiunile sale complexe includ, in majoritatea cazurilor, si o lupa, un tirbuson, un pix si o dalta pentru lemn. In momentul de fata, exista o mare varietate de astfel de bricege, fiecare dintre ele avand caracteristici distinctive. Briceagul are culoarea rosie, in mod traditional, dar pot fi gasite si modele cu manere colorate in violet, albastru si verde inchis.

Victorinox

Victorinox nu era, la vremea respectiva, singura companie care producea briceagul elvetian pentru armata. In anul 1895, un grup de antreprenori din Delmont, deschid o noua fabrica la Courtetelle. Doi ani mai tarziu, Theodore Wenger, fiu de pastor si fost ministru in guvernul american, este angajat ca director general al acestei companii. Prima actiune intreprinsa de catre noul director a fost sa angajeze  oameni care sa fabrice linguri si furculite si muta sediul fostei fabrici in Delmont, in anul 1900.

Noua fabrica purta numele de “Fabrica elvetiana din Courtetelle”. Cativa ani mai tarziu, Wenger cumpara “Fabrica elvetiana”, pe care o redenumeste “Wenger&Cie.”, si o patroneaza, cu succes, pentru urmatorii patruzeci de ani. In anul 1908, guvernul elvetian a fost de acord sa permita ambelor companii, “Victorinox” si “Wenger&Cie.”, sa vanda propriile versiuni de briceag, armatei elvetiene, cei de la “Wenger” folosind sloganul “Briceagul elvetian autentic”, in timp ce compania “Victorinox” inlocuieste cuvantul “autentic”, din sloganul anterior, cu “original” (“Briceagul elvetian original”). Astazi, cele doua branduri de briceaguri se vand separat, chiar daca inca din 26 aprilie 2005, “Victorinox” a achizitionat compania “Wenger”.

Avansul tehnologic a facut ca aceste ustensile sa fie imbunatatite ca functionalitate, briceagul, in prezent, fiind dotat cu USB, lasere cu LED, ceasuri digitale si chiar MP3 playere. De curand, au aparut si instrumentele speciale pentru zbor, care nu contin lame ascutite sau taietoare. Datorita succesului fara precedent, briceagul elvetian Victorinox a ajuns si in spatiu, facand parte din echipamentul standard al astronautilor. Este folosit, cu succes, in expeditiile de la Polul Nord, ca si in cele de escalada,  pe muntele  Everest. De fiecare data, acest briceag a fost un adevarat salvator de vieti si un ajutor de nepretuit in situatii extreme. Muzeul de arta moderna din New York l-a selectat pentru a face parte din colectia intitulata “Excelenta in design”.

Exista, in lume, foarte putine obiecte atribuite spiritului inventiv al omului, care sa fi fost ridicate la statutul de valori “clasice” si care sa fi atins un asemenea nivel de stil si functionalitate, incat sa fie privite ca standard si, implicit, ca termen de comparatie de netagaduit. Briceagul elvetian este folosit, astazi, de oameni obisnuiti, soldati, ofiteri, presedinti, regi, medici, sportivi, exploratori, astronauti etc. Succesul acestei inventii geniale se explica si prin faptul ca, din generatie in generatie, atentia fata de detalii si preocuparea pentru performanta sunt, pentru producatorii elvetieni de la “Victorinox” , la fel de naturale ca zapada pe crestele Alpilor.