Broasca Rheobatrachus silus este o specie endemica din Australia, din sud-estul statului Queensland si este cunoscuta si cu numele de broasca-ornitorinc. Interesant este faptul ca mult timp s-a crezut ca aceasta broasca traieste doar in regiunile cele mai uscate din nordul Autraliei si nu depaseste altitudinea de 350-800 m.
Unii oameni de stiinta o considerau o specie terestra sau arboricola insa in momentul in care au descoperit exemplare in zonele mlastinoase, cu paduri umede tropicale si vegetatie abundenta, au ajuns sa creada ca este o specie acvatica.
Are un aspect foarte deosebit, corpul oval si alungit, iar capul mic. Poate avea lungimea corpului de 3,5-5,5 cm si greutatea medie de aproximativ 10 g. Intotdeauna masculul este mai mic decat femela si are greutatea mai mica. Membrele sunt bine dezvoltate, foarte mari comparativ cu marimea corpului, prezinta membrane interdigitale care ii ofera posibilitatea sa inoate cu usurinta dar si sa alerge rapid pe sol.
Corpul este acoperit cu piele alunecoasa, iar coloritul este in nuante de gri-vernil cu numeroase pete mici si intunecate pe partea dorsala si tonuri albicioase sau crem cu marcaje galbene pe partea ventrala. Membrele au un colorit usor maroniu. Botul este scurt si turtit, in apropierea lui si deasupra capului apar ochii mari, rotunzi si bulbucati, ce au irisul de culoare inchisa, maroniu-inchis.
Metoda de reproducere la broasca Rheobatrachus silus este speciala, femela poate produce la scurt timp dupa imperechere un numar de 18-25 de oua, pe care apoi le incubeaza in stomac. Intai le depune pe sol, apoi masculul le fecundeaza, iar la final le inghite si le tine in stomac.
Ouale au particularitatea de a secreta o substanta care suprima digestia lor si astfel ele sunt clocite, iar in interiorul fiecaruia are loc dezvoltarea normala a embrionului. Dupa eclozarea oualor care are loc tot in stomac, mormolocul ajuns in acest stadiu final iese afara prin gura mamei.
Unii specialisti considera ca femela produce un numar mai mare de oua (aproximativ 40) dar o parte din ele care sunt inghitite intai sunt digerate, iar restul pastrate in intregime in stomac. In perioada de reproducere masculii emit sunete stridente in continuu prin care isi cheama femelele pentru a se imperechea. Hrana acestor broaste este formata din insecte, gandaci si larve de insecte, pe care le prind de pe sol sau din apa.
Broasca Rheobatrachus silus face parte din ordinul Anura, familia Myobatrachidae si este o specie in pericol foarte mare de disparitie.
