Pseudacris crucifer este numele unei broaste micute care nu depaseste lungimea corpului de 3,7 cm si care face parte din grupul broastelor cantatoare. Arealul sau este alcatuit din zonele impadurite cu balti permanente, iazuri si mlastini din sud-estul Canadei si estul Statelor Unite ale Americii.
La varsta adulta poate avea lungimea corpului de 2-3,5 cm, in cazuri exceptionale si de 3,7 cm. Corpul sau este mic si ingust, acoperit de piele in culori de nuante gri-verzui, maslinii sau maronii pe partea dorsala si mai deschise pe partea ventrala. Pe spate apar numeroase pete de culori inchise care alcatuiesc un desen in forma de X sau cruce (in functie de fiecare exemplar in parte), iar in zona dintre ochi si varful botului sunt doua dungi negre care formeaza un triunghi.
Capul este mic se termina cu botul ascutit, deasupra lui apar cele doua deschideri nazale foarte mici. Deasupra capului sunt pozitionati ochii mari, bulbucati, ovali sau rotunzi, cu irisul de culoare maronie-aurie. Membrele posterioare sunt mult mai lungi si mai puternice decat cele anterioare, au degete subtiri, bine distantate intre ele, prevazute cu membrane interdigitale reduse si discuri adezive care adera destul de bine la suprafetele oblice si netede.
Modul de deplasare este lent prin mers pe sol dar si prin salturi mari in special atunci cand vrea sa scape de pradatori.
Broasca Pseudacris crucifer traieste intr-un habitat predominant terestru, format mereu din locuri umede si mlastinoase si multa vegetatie. Fiind o specie diurna isi vaneaza prada in timpul zilei, in rest sta ascunsa pe sub radacinile copacilor, bustenii culcati la pamant, pietre sau stratul de resturi vegetale de pe sol.
Mananca prada vie si mai putin starvuri, aceasta este prinsa cu ajutorul limbii lungi si lipicioase printr-un salt brusc inainte, cu gura larg deschisa. Cand prada este inchisa, pleoapele se inchid si astfel apasa globii oculari in jos, iar presiunea in gura este sporita.
La acesta specie sezonul de reproducere este in lunile de primavara, cand se aud mai mult ca in restul anului sunetele stridente prin care masculii isi cheama femelele. Cantecele lor foarte variate dau posibilitatea femelelor sa-si alega perechea.
Masculul se umfla cu aer astfel incat acesta ajunge pe un traseu ce face legatura dintre sacii vocali si plamani, iar in momentul in care trece si peste coardele vocale aflate in laringe produce sunetul. La putin timp dupa imperechere femela depune ouale in aporpierea apelor, iar dupa eclozarea lor la cateva zile apar mormolocii care isi continua dezvoltarea in apele statatoare.
Broasca Pseudacris crucifer face parte din ordinul Anura, familia Hylidae si este o specie foarte comuna in estul Americii de Nord, nu este pe cale de disparitie. Exista doua subspecii ale genului Pseudacris si anume: Pseudacris crucifer crucifer si Pseudacris crucifer bartramiana. Aceasta specie a fost descoperita si descrisa stiintific in anul 1839 de marele explorator german P.A.P.Maximilian zu Wied-Neuwied in urma unei expeditii facute in America de Nord.
Video – Broasca Pseudacris crucifer: