Broasca râioasă de mare (Bufo marinus), cunoscută și sub numele de broasca trestiei de zahăr, este o specie de amfibian originară din America Centrală și de Sud, cunoscută pentru mărimea sa impresionantă și glandele parotoide care secretă un venin extrem de toxic.
Habitatul natural și răspândirea globală
Inițial introdusă în diverse regiuni pentru controlul insectelor dăunătoare, această broască s-a răspândit rapid, devenind o specie invazivă în locuri precum Australia. Cu o capacitate de adaptare ridicată și un apetit diversificat, broasca râioasă de mare a devenit o specie rezistentă, însă prezența sa poate amenința echilibrul ecologic local.
Broasca raioasa de mare (Bufo marinus) este cea mai cunoscuta broasca raioasa a Americii. Populeaza toate tarile si mai ales insulele din America Centrala si America de Sud, iar de curand a fost introdusa si in alte zone, mai ales in Australia. Este cunoscuta si sub denumirea de broasca trestiei de zahar, deoarece a fost introdusa in unele tari cu scopul de a controla insectele care devasteaza plantatiile de trestie de zahar.
Caracteristicile fizice și adaptările broaștei râioase de mare
Este considerata una dintre cele mai mari broaste raioase din lume, putand ajunge la lungimea de 5-23 cm si latimea de 8-12 cm. Pe partea dorsala are un colorit castaniu, mai deschis sau mai inchis, cu oase proeminente de culoare mai inchisa. De la ochi spre nas prezinta niste creste osoase destul de proeminente, care sunt putin mai inchise la culoare.
Veninul broaștei râioase și impactul asupra prădătorilor
Principalele sale caracteristici sunt glandele mari parotoide, care secreta un venin albicios foarte toxic, cand broasca se afla in pericol. Pielea sa este foarte tare, cu diferite pustule, seamana cu pielea tabacita. Are un aspect scund si indesat, cu membrele destul de scurte, iar cele anterioare fara membrana interdigitala.
Aceasta broasca nu obisnuieste sa sara foarte mult, este adaptata la traiul pe uscat, ea se misca mai mult pasind incet, sau facand salturi scurte. Traieste mai mult solitar, cu exceptia sezonului de imperechere, care dureaza mai multe luni, cand masculii cheama femelele scotand un sunet ca un tors, care se aseamana cu turatia unui motor.
Hrana sa preferata consta din insecte, mai ales din furnici, termite, completata cu diferiti gandaci si alte nevertebrate, dar si broaste mai mici.
Reproducerea și creșterea populației
In general, dupa inceperea perioadei ploilor, broasca raioasa de mare se deplaseaza in apa pentru a-si depune ouale, pe plantele si pietrisul din apa, sub forma unor siraguri lungi si gelatinoase. Fiecare sirag contine un numar de cca. 20 000 de oua. Mormolocii sunt de culoare neagra si destul de mici comparativ cu broasca adulta, au lungimea de 1 cm. Abia la un an dupa ce ies din apa, broscutele tinere ajung la dimensiunea adulta.
Veninul acestei broaste este extrem de toxic pentru unele animale, de aceea daca este amenintata sau stransa in gura unui pradator, ea secreta imediat o cantitate de venin din glandele mari de pe umeri. Unele animale care inghit acest venin pot muri foarte repede, uneori chiar in 15 minute.
Pe alte zone ale corpului prezinta glande veninoase mai mici. Se spune ca secretia glandelor pielii acestei broaste este folosita la prepararea unei otrave in America de Sud, iar cainii care au atacat aceste broaste au vomitat zile in sir, iar unii si-au pierdut vederea.
Broasca raioasa de mare face parte din ordinul Anura, familia Bufonidae si nu este o specie pe cale de disparitie. In Australia numarul acestor broaste a crescut foarte mult, incat acum este considerata o specie daunatoare.
Impactul ecologic și statutul de specie invazivă
Introducerea broaștei râioase de mare în regiuni precum Australia a avut consecințe ecologice de amploare. În Australia, numărul acestor broaște a crescut rapid datorită lipsei prădătorilor naturali și abundenței de hrană. Fiind o specie carnivoră oportunistă, broasca râioasă de mare concurează cu fauna locală pentru resurse, consumând insecte, mamifere mici și alte vertebrate, inclusiv broaște native.
Veninul său a afectat sever populațiile de prădători locali, cum ar fi șerpii și reptilele mari, care, necunoscând pericolul, ingerează aceste broaște și mor în scurt timp. În prezent, broasca râioasă de mare este considerată o amenințare semnificativă pentru biodiversitatea locală și un factor de dezechilibru ecologic în ecosistemele în care a fost introdusă. Autoritățile ecologice desfășoară eforturi complexe pentru a limita expansiunea speciei, inclusiv prin capturare și monitorizare.
Curiozități despre broasca râioasă de mare
Pe lângă rolul său ecologic, broasca râioasă de mare a captat atenția prin câteva trăsături interesante. Un singur exemplar poate depune până la 20.000 de ouă într-o singură sezon, ceea ce explică rapiditatea cu care populația crește în condiții favorabile. Masculii sunt cunoscuți pentru chemările lor sonore, ce amintesc de torsul unui motor mic, atrăgând femelele pe o rază de câțiva metri.
În timpul sezonului ploios, această broască își poate modifica comportamentul, mutându-se temporar în bazine de apă pentru a-și depune ouăle în siguranță. În unele culturi indigene, veninul acestei broaște este folosit în prepararea unor substanțe ritualice sau otrăvuri, însă utilizarea sa este strict controlată și limitată.
Video – Broasca raioasa de mare (Bufo marinus):