Budismul este una dintre religiile dharmice care urmăresc armonizarea cu Universul, alături de hinduism și jainism. L-a avut ca părinte fondator pe Gautama Buddha, „buddha” însemnând de fapt cel iluminat, denumire care este atribuită oricărei persoane care se curăță de lumea materială, se trezește din „somnul ignoranței” și predică învățătura sa lumii. Budismul vede viața, lumea, ca pe o suferință, iar fericirea reală, supremă și nu cea aparentă este de fapt Nirvana.
Cum s-a născut budismul?
În India, în secolul al VI-lea Î.H., era un prinț indian pe nume Guatama Siddhartha. Părinții îl țineau doar în lux, ferindu-l de realitatea și cruzimea lumii. Însă o dată, umblând prin oraș cu suita sa, el a văzut un bolnav, un bătrân și un mort, lucruri de a căror existență până atunci nu fusese foarte conștient. Întrebând ce sunt ele și înțelegând că fac parte din viață, el a fost șocat, deprimat; a ajuns la concluzia că toată strălucirea vieții lui e o minciună și este în van. A hotărât că trebuie să găsească o soluție la realitățile vieții. A căutat apoi înțelepți și filosofi indieni, dar nu a fost mulțumit de teoria nici unei doctrine.
A părăsit palatul și s-a așezat sub un ficus să mediteze, hotărât să cugete la problemele vieții, cu scopul de a găsi o soluție. A ajuns la un grad de mortificare a trupului (prin lipsa mâncării, a apei și a somnului), fiind în pericol să moară și fără a fi găsit o soluție. Și-a dat seama că o astfel de asceză e o cale greșită. A înțeles și a elaborat principiul căii de mijloc: „calea de mijloc este calea de aur”. A continuat să mediteze și a avut revelația doctrinei sale, pe care a propovăduit-o, creând și ucenici.
Care sunt școlile de budism?
S-au creat mai multe școli de budism. Acestea sunt: Marele Vehicul (numit „mahayana”), care în China s-a practicat în școala Chan, din care s-a dezvoltat mai târziu și budismul japonez Zen. „Micul Vehicul” (cunoscut sub numele de „budismul tibetan”) și „Vehiculul diamant” cunoscut și sub numele de budismul tantric. Totodată este important de menționat că fiecare școală a creat varietățile ei de budism.
Budismul estic – Mahayana
Mahayana este practicat în special în China, Japonia, Coreea, Vietnam și India și pune accentul pe altruism, pe ajutorarea celorlalte persoane să obțină iluminarea, ajutor oferit de-a lungul ciclurilor de reîncarnare.
Budismul sudic – Therevada
Această școală, Therevada, a fost numită și Școala Bătrânilor. Termenul de Hinayana a apărut ca răspuns la numele de „Marele Vehicul”, însă nu s-a mai folosit datorită conotației negative față de „mare”, Therevada fiind școala cea mai apropiată ca învățătură de această dogmă. Therevada este practicat în Sri Lanka, Laos, Tailanda, Vietnam, Malaezia și urmărește iluminarea proprie.
Budismul nordic – Vajrayana
Este practicat în special în Tibet, Mongolia, Nepal, Bhutan etc.. Vehiculul diamant urmărește obținerea stării de concentrare și conștientizare, utilizând energia fizică și psihică.
Ce presupune învățătura lui Buddha?
Învățătura primară a lui Buddha se baza pe obligativitatea găsirii unei soluții împotriva suferinței în această lume, cât și după moarte.
Există patru principii, „adevăruri” ale budismului: „Dukkha” afirmă că lumea este o suferință: viața, moartea sunt suferințe care se pot manifesta atât fizic cât și psihic, într-un anumit context al schimbării sau într-un context al condiționării. Pentru un budist, viața este o suferință, fie că am numi-o fericire, fie că ar fi vorba de o boală. Al doilea adevăr nobil al budismului este „Samudaya”, care vede originea suferinței în „setea de a exista”, în raportarea la lumea materială sau altfel zis, în atașamentul față de ea, fapt care determină și revenirea la viață. „Nirodha”, al treilea adevăr, enunță încetarea suferinței prin Nirvana. Al patrulea adevăr este „Magga” care presupune drumul de anulare a durerii, de curățare a spiritului de teluric, realizabil prin „calea cu opt brațe”. Acest comportament presupune în principal: o conduită morală și responsabilă („Sila”), cugetarea și deținerea controlului asupra minții („Samadhi”), înțelegerea esențialului din realitate și nu perceperea aparențelor (cale numită Prajna).
Sufletul în budism este ireal, inexistent, corpul uman fiind predispus durerii și efemerității. Budiștii au un flux de conștiință în locul sufletului.
Soluția găsită de Buddha era Nirvana, care literal înseamnă „stingere”. Ea rezidă în evoluția spirituală a persoanei până la a căpăta independența față de lumea materială și până la a reuși să rupă cercul nesfârșit al reîncarnărilor succesive în care credeau (ciclu numit samsara), culminând cu disoluția efectivă a persoanei în Masa Universală a creației, adică stingerea, Nirvana.
Cuvintele pe patul de moare
Practicant al meditației, ultimele cuvinte ale lui Buddha au fost: „Străduiți-vă neîncetat!” Aceste cuvinte sunt utile oricărei persoane, în orice acțiune întreprinsă, nefiind limitate la budism. Sfatul lui Buddha, referitor la efortul constant dă roade în orice activitate.
