Bullying şi mobbing sunt două cuvinte englezeşti, care s-au internaţionalizat şi care se folosesc şi în limba română în forma din limba de origine, aceste neologisme având avantajul că exprimă, într-o formă concentrată, o realitate care presupune aspecte diverse, care nu pot fi definite, în româneşte, prin câte un singur cuvânt.

Bullying provine din englezescul “bully”, consemnat pentru prima dată în nişte documente din anul 1530, având, la vremea respectivă, sensul de “iubit(ă)”/ “amant(ă)”, probabil un diminutiv al unui cuvânt cu origine incertă, posibil din germana medievală – “buole”/ “buhle”. Treptat, sensul acestui cuvânt s-a degradat, în secolul al XVII-lea folosindu-se cu înţelesul de “protector al unei prostituate”. Verbul „bully” (a intimida/ a brutaliza/ a nu lăsa în pace) este atestat pentru prima dată în 1710.

Bullying şi mobbing
Bullying şi mobbing

În limbajul actual, “bullying”-ul este definit ca fiind un comportament ostil/ de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire, mai ales în mediul şcolar. Aşa cum este descris în legislaţia românească, “bullying-ul este acțiunea sau seria de acțiuni fizice, verbale, relaționale și/ sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârșite cu intenție, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecință atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau grup de persoane și vizează aspecte de discriminare și excludere socială, care pot fi legate de apartenența la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale; acțiune sau serie de acțiuni, comportamente ce se desfășoară în unitățile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale”.

De la bullying, la cyberbullying

Cyberbullying-ul/ electronic bullying/ online bullying/ internet harassment, aşa cum indică şi termenii, este o formă de bullying care se manifestă prin mijlocirea tehnologiei digitale şi care are aceleaşi caracteristici ca bullying-ul din viaţa reală, cu deosebirea că este accentuat de anonimitate și de distanța fizică.

Mobbing – discriminarea la locul de muncă

Mobbing
Mobbing

Mobbing (de la englezescul “to mob” – “a ataca”), aşa cum este definit în Marele Dicţionar de Neologisme al limbii române (MDN), este “o exercitare a stresului psihic asupra cuiva la locul de activitate”.

Este vorba, ca şi în cazul bullying-ului, de hărţuire, de şicanare repetată, de atacuri la demnitatea persoanei, prin violență verbală și fizică, cu scopul de o izola și chinui. Diferenţa de sens faţă de bullying, pe care o precizează chiar medicul sudez Peter-Paul Heinemann, care a impus acest termen şi a publicat şi nenumărate cărţi despre “bullying”, este ca “mobbing”-ul se referă la mediul organizaţional, la acţiuni îndreptate împotriva unui angajat care, prin frecvenţă şi repetiţie, provoacă daune sănătăţii fizice şi psihice a acestuia.

Citește și:  Cum este corect – a desgheţa/a dezgheţa, a deslipi/a dezlipi, a (se) răsgândi/a (se) răzgândi etc.?

Formele frecvente de mobbing sunt legate de vârstă, religie, sex etc., pot să apară în diverse etape, de la interviul de angajare, la stabilirea condiţiilor de muncă, a salariului, a responsabilităților, formarea și dezvoltarea profesională sau în cazul concedierilor individuale sau colective şi se manifestă, de regulă, prin discreditare, zvonuri, intimidare, insulte, critici repetate şi nejustificate, violenţă verbală, uneori şi fizică.

Psihologul suedez Heinz Leymann, cunoscut pentru studiile sale despre fenomenul “mobbing” (este, de altfel, şi autorul primei cărţi pe această temă) spune că, pentru ca o atitudine să fie încadrabilă în fenomenul “mobbing”, trebuie să se desfășoare pe o durată de minimum 6 luni şi să se asocieze cu acţiuni care îngrădesc posibilitatea de exprimare a victimei, presupun izolarea şi desconsiderarea acesteia, discreditarea profesională, compromiterea sănătăţii etc.

Bullying, mobbing –  Statistici

Bullying şi mobbing
Bullying şi mobbing

Potrivit statisticilor, victimele fenomenului bullying în lume sunt în jur de 43% băieți și 57% fete. Mai mult de 90% dintre victimele din Europa au indicat colegi de școală drept agresori și mai mult de 10% dintre aceste situații au inclus prieteni. În alte 4% din cazuri sunt acuzați profesorii.

În România, în 2019, conform primului studiu sociologic desfășurat în ţara noastră, în rândul copiilor, părinților și cadrelor didactice, cu privire la existența bullying-ului în școli, 51% dintre copiii-victime apreciază ca motiv principal pentru care au fost agresați aspectul fizic. 62% dintre victime au fost agresate de un alt elev, iar o treime de un grup de elevi.

În privinţa mobbing-ului, a cărui miză este, de cele mai multe ori, excluderea angajatului de pe post, unul din 10 angajaţi români consideră foarte stresante conflictele cu colegii sau şefii, iar 55% dintre respondenți au declarat că dețin informații și cunosc legislația în domeniu. La nivelul Uniunii Europene, 9% din angajaţii din U.E., respectiv 12 milioane de persoane, au afirmat că au fost supuşi hărțuirii morale la locul de muncă.

 

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.