Ioan Mihaly de Apșa (n. 25 ianuarie 1844, Apșa de Mijloc, comitatul Maramureș, azi în Ucraina – d. 14 octombrie 1914, Gherla) a fost un istoric român, membru corespondent (1901) al Academiei Române, frate mai mic al mitropolitului român unit Victor Mihaly de Apșa.
Este cunoscut mai ales pentru lucrarea sa de referință Diplome maramureșene din secolul al XIV-lea și al XV-lea editată la Sighetul Marmației în anul 1900, lucrare care a fost premiată în anul 1902 cu Premiul Năsturel-Herescu de către Academia Română.
Familia sa a purtat inițial numele Mihai, dar grafia numelui a fost modificată, Mihályi, odată cu înnobilarea familiei în timpul regatului ungar, fenomen des întâlnit în istoria Maramureșului și descris tocmai în lucrarea menționată.
Cărturarul maramureşean, academician dr. Ioan Mihalyi de Apşa, a alcătuit prima importantă colecţie de documente care se referă la Maramureşul Voievodal, vatră din care a pornit făclia Moldovei. Cartea este fundamentală deoarece, timp de un secol, a avut un impact decisiv în istoriografia Maramureşului. Pertinenta postfaţă semnată de Aurel Răduţiu, cercetător medievist, pune în lumină importanţa acestei lucrări.
După 110 ani de când dr. Ioan Mihalyi de Apşa a devenit membru corespondent al Academiei Române, bustul său priveşte de pe soclu, cu chipul înmărmurit realizat de sculptorul Mihai Borodi.
Bustul lui Ioan Mihalyi de Apșa servește ca un punct de interes cultural în Sighetu Marmației, oferind atât localnicilor, cât și turiștilor, oportunitatea de a cunoaște mai bine figuri istorice marcante ale României. Amplasarea sa în oraș subliniază respectul comunității pentru istoria și cultura sa profundă.
