Bustul lui Emil Racoviţă (strada Clinicilor), sculptat în bronz, este opera sculptorului Virgil Fulicea. Monumentul, amplasat în faţa Institutului de Speologie – instituţie de cercetare fondată de savantul Emil Racoviţă – a fost dezvelit în anul 1957.
Emil Racoviță a fost un savant, explorator, speolog și biolog român, considerat fondatorul biospeologiei (studiul faunei din subteran – peșteri și pânze freatice de apă). A fost ales academician în 1920 și a fost președinte al Academiei Române în perioada 1926 – 1929.
Cu prilejul escalelor făcute în Chile și pe țărmurile strâmtorii Magellan, efectuează cercetări complexe asupra florei și faunei. În apropierea Țării Palmer din Antarctica, expediționarii descoperă o strâmtoare care a primit numele navei „Belgica” și câteva insule (una numită de Racoviță insula Cobălcescu).
Expediția mai înscrie pe harta încă incompletă a Antarcticii și insula Wiencke și Țara lui Danco, după numele celor doi membri ai expediției care au pierit în această călătorie.
În perioada când „Belgica” a fost prizoniera ghețurilor (martie 1898 – februarie 1899), naturalistul expediției, împreună cu ceilalți oameni de știință, au înteprins numeroase observații și cercetări științifice.
Materialul adunat a constituit obiectul unui număr de 60 de volume publicate, reprezentând o contribuție științifică mai mare decât a tuturor expedițiilor antarctice anterioare luate la un loc. Savantul român a înteprins un studiu aprofundat asupra vieții balenelor, pinguinilor și a unor păsări antarctice, care i-a adus o reputație bine meritată.
În 1920, a fost invitat ca profesor la Facultatea de Științe a Universității din Cluj, unde a înființat primul institut de biospeologie din lume.
Bustul lui Emil Racoviță nu este doar un punct de reper cultural și turistic în Cluj-Napoca, ci și o sursă de inspirație pentru viitoarele generații de cercetători și exploratori. Moștenirea sa continuă să influențeze domeniile speologiei și biologiei, reamintind importanța curiozității științifice și a explorării neînfricate.
