Lajos Kossuth de Kossuth et Udvard a fost un revoluționar maghiar, guvernator de facto al Ungariei în timpul Revoluției de la 1848.
Lajos Kossuth s-a născut într-o familie din mica nobilime sărăcită, lipsită de proprietate funciară.
Mama lui Kossuth, Karoline Weber, a fost de etnie germană și confesiune evanghelică-luterană. Părinții ei erau originari din Eperjes, azi Prešov în Slovacia.
Studiile și le-a facut în Sátoraljaúhely, Eperjes și Sárospatak, unde și le-a încheiat. În 1823, a dat examen la avocatură, devenind jurist în orașul Pesta. Între 1824-1832, a practicat avocatura în orașul Monok din comitatul Zemplén.
La sfârșitul anului 1832, a devenit deputat în parlamentul din Pozsony (fosta capitală a Ungariei, astăzi Bratislava). Aici, a redactat și raportat informațiile parlamentare între anii 1832-1836 și a fost un participant fervent la elaborarea unor măsuri de reforme vizând modernizarea și avansul societății, în favoarea apărării interesului național.
După suspendarea parlamentului, Kossuth și-a continuat activitatea ca jurnalist angajat în chestiunile privind drepturile naționale, articolele fiind publicate în gazeta proprie (1836-1837). Ziarul său a fost suspendat și interzis, iar Kossuth a fost condamnat la patru ani de închisoare (în 1837). În acest răstimp, a studiat economia și limba engleză. Eliberarea din detenție a avut loc în mai 1840.
La 3 martie 1848, la scurt timp după știrile aflate despre Revoluția Franceză, opoziția a cerut să fie aplicate urgent programele propuse mai înainte, iar parlamentul a aprobat. Rezoluția s-a bazat pe ideea că austriecii se vor vedea siliți să aprobe hotărârea parlamentului ungar.
La 15 martie 1848, a început revoluția. Poetul național al Ungariei, Sándor Petőfi, a citit mulțimii adunate în fața Muzeului Național o listă cu cele 12 puncte importante pentru independență.
Kossuth a devenit ministru al finanțelor în guvernul Batthyány. În vara anului 1848, a continuat aplicarea programului revoluționar, în iulie guvernul avut nevoie de un buget pentru revoluție, costul, estimat la 40 de milioane de forinți, fiind imens. La 6 septembrie, Banca Națională a alocat fonduri pentru apărare și a emis prima bancnotă națională.
La 15 septembrie, parlamentul a votat înființarea comitetului național de apărare, iar guvernul Batthyány a demisionat. Ungaria a rămas temporar fără guvernare, dar comitetul național de apărare a luat conducerea, iar Kossuth a fost ales conducătorul operativ ai comitetului. Organizarea armatei a fost dificilă.
Parlamentul s-a mutat la Debrețin, întrucât armata austriacă, sub comanda generalului (totodată principe) Alfred von Windisch-Graetz, a ocupat Buda în Ungaria și Clujul în Transilvania.
În martie 1849, generalul Görgey a pornit un atac masiv impotriva armatei austriece. Până în mai 1849, a reușit să elibereze aproape tot teritoriul Ungariei. De la Viena, împăratul Francisc Iosif a cerut ajutorul armatei ruse prin generalul Pașkievici și, în iunie 1849, armata țaristă, sub comanda baronului și general austriac Haynau, a intervenit în luptă împotriva forțelor revoluționare ungare cu un efectiv de 200.000 de ostași. Trupele generalului Görgey a atacat forțele ruse.
Între 6 și 21 iunie 1849, a avut loc bătălia de la Pered (Tešedíkovo, sat din Slovacia). La 2 iulie 1849, generalul Haynau a declanșat o ofensivă puternică împotriva lui Görgey. La 1 septembrie 1849, Görgey a trimis împăratului un mesaj cu condițiile de retragere, dar Francisc Iosif le-a respins. La 1 octombrie 1849, armata ungară nu face față și capitulează în zona localității Șiria, județul Arad.
Trupele imperiale comandate de Haynau au pornit un atac de răzbunare împotriva Ungariei. La 6 octombrie 1849, Cei 13 de la Arad, ofițeri din armata maghiară revoluționară au fost executați la Arad. În aceași zi, a fost executat și prim-ministrul Lajos Batthyány.
La 11 august 1849, Kossuth demisionează și este urmat în funcție de generalul Görgey.
Statuia lui Kossuth a fost făcută de Gerenday Béla în 1896 și este bustul din bronz al lui Kossuth Lajos din tinereţe, pe un piedestal mai înalt.
Această sculptură, amplasată într-un loc de onoare în Diosig, atrage vizitatori din toate colțurile Ungariei și României, fiind un simbol al rezistenței și determinării. Prin poziționarea sa strategică, bustul nu numai că își reamintește vizitatorii de lupta pentru libertate și independență a lui Kossuth, dar îi și inspiră pe cei care doresc să înțeleagă mai bine istoria complexă a regiunii.
