Personalitate militară de excepție, Leonard Mociulschi s-a născut pe plaiurile Sucevei, în anul 1889. Spațiul Moldovei trimite cu gândul la Ștefan cel Mare, dar și la marele rege polon Sobieski. Trimite cu gândul la mari bătălii, la o glorioasă istorie militară, de-a lungul secolelor, în care sângele războinicilor s-a amestecat cu glia ce avea să dăruiască acest mare român meleagurilor moldave.
Leonard Mociulschi și-a ales cariera militară în anul 1910, urmând exemplul nobililor săi înaintași, când a fost admis la Școala de Ofițeri de Infanterie. A absolvit în anul 1912 cu gradul de sublocotenent și a participat la Războiul Balcanic din 1913. La începutul Primului Război Mondial, Leonard Mociulschi era comandantul companiei 10 din cadrul Regimentului 29 Infanterie Dorohoi.
La sfârșitul Primului Război Mondial, remarcându-se în luptele de la Oituz și Soveja, pentru care a fost decorat atât de Regele Ferdinand, cât și de generalul Berthelot, Mociulschi a fost promovat la rangul de căpitan.
După război, este ridicat la gradul de maior. A avut aprecieri din partea tuturor superiorilor săi ierarhici, inclusiv din partea comandantului Corpului Vânătorilor de Munte, Principele Carol, care-l caracteriza într-o notă de raport din anul 1922 ca un valoros ofițer, om de nădejde și înzestrat cu deosebite calități. În anul 1932, a fost numit la comanda unui batalion de munte în Sighetul Marmației unde a primit gradul de locotenent colonel, până în anul 1937, când a fost avansat la rangul de colonel.
Mai puțin cunoscut este faptul că generalul Mociulschi a dorit și a reușit să înființeze chiar și un cinematograf pentru soldații diviziei sale, soldați de care se preocupa permanent, înțelegând totodată importanța artei pentru moralul trupei. Din 1942, Leonard Mociulschi a fost promovat la comanda Diviziei 3 Munte și i s-a conferit Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a II-a.
Din lunile octombrie 1942, până în august 1943, Divizia 3 Munte, avându-l în frunte pe generalul Mociulschi, a desfășurat aprige bătălii în peninsula Taman din Caucazul de Vest, reușind cu prețul unor mari sacrificii să respingă acțiunile sovietice pentru lichidarea capului de pod romano-german din Caucaz. Generalul Mociulschi a reușit să țină piept și să respingă chiar și atacurile pe scară largă, dezlănțuite de Armata Roșie pătrunsă în Crimea, în primăvara lui 1944, atacuri susținute de sute de tancuri și avioane de luptă.
A încetat din viață în ziua de 15 aprilie a anului 1979, la vârsta de 90 de ani și a fost incinerat conform ultimei sale dorințe. Cenușa sa a fost împrăștiată de cercetașii Batalionului 21 V.M. peste crestele Carpaților.
În prezent, bustul său veghează mândru de pe soclul din marmură, în vecinătatea clădirilor cazarmei ridicate în anul 1825, utilizate acum de Poliția de frontieră. În față s-a construit, între anii 2007-2009, biserica de lemn cu hramul „Sf. Voievod Ștefan cel Mare”.
Amplasat strategic în Sighetu Marmației, bustul lui Leonard Mociulschi nu doar că onorează memoria acestui mareșal, dar servește și ca punct de educație pentru tinerii care vizitează regiunea, oferindu-le un exemplu de patriotism și sacrificiu personal în numele țării.
