Buzzword – un neologism în vogă

„Buzzword”, chiar dacă nu este înregistrat încă în dicționarele românești, așa cum s-a întâmplat deja cu alte „englezisme”, mai mult sau mai puțin adaptate la specificul limbii noastre, pentru care nu s-au găsit echivalente românești „rezonabile” (gadget, mouse, chat, feedback, flash, discount, smartphone, site etc.), este un cuvânt în vogă, utilizat și în nenumărate alte limbi.

Buzzword-urile, deși sunt adesea criticate pentru utilizarea excesivă, joacă un rol semnificativ în evoluția limbajului și în modul în care comunicăm idei complexe în termeni simpli. De aceea, este crucial să:

• Identificăm ce transformă un cuvânt obișnuit într-un buzzword.
• Înțelegem contextul și domeniile în care acești termeni își găsesc cea mai bună aplicabilitate.
• Distingem între utilizarea productivă și cea excesivă, care poate duce la diluarea sensului original.

Pentru a extinde înțelegerea termenilor frecvent utilizați și modul corect de folosire a acestora în limba română, exploră și cum este corect: cunoștință sau cunoștiință, un articol care clarifică alte confuzii lingvistice comune și îmbunătățește expresia scrisă și orală.

„Buzzword” (scris și „buzz word”) este un cuvânt englezesc, care se referă la un termen la modă, în vogă, în trend, la un slogan care, la un anumit moment, denumește o noutate – fie că este vorba de un concept într-un anumit domeniu științific sau un produs, o tehnologie etc. – pentru a atrage atenția asupra acestei noutăți. Este un cuvânt compus, format din „buzz”, care înseamnă „zgomot confuz” (în conversații) / rumoare și „word” – „cuvânt”.

Utilizarea unui „buzzword” creează impresia că este vorba de ceva foarte important și la modă, iar însușirea/folosirea lui de către public ar putea fi considerată un semn de competență.

De exemplu, se încadrează în categoria „buzzword” termeni și expresii care s-au internaționalizat, utilizați în forma englezească sau traduși parțial/integral, de felul: e-learning, Big Data, Deep Learning, Data mining, Web Design, Internet of Things, Cloud Computing, Co-opetition, Blog (și toate compusele care îl includ), Podcasting, Tiger team, Generația X, Next Generation, Milenial, Thinking out of the box, Business-to-Business (B2B) etc.

În anumite perioade, cu doar câțiva ani în urmă, intrau în categoria „buzzword” și cuvinte/expresii precum „mondializare„, „dezvoltare durabilă„, „biodiversitate„, „sinergie„, „business„, „interdisciplinaritate„, „holistic” etc., care, în timp, s-au banalizat printr-o utilizare tot mai largă.

Chiar cuvântul „buzzword” este un „buzzword”. A fost utilizat pentru prima dată în 1946, fie în această formă, fie ca “buzz phrase” (când este vorba de o sintagmă/expresie), inițial în limbajul argotic al studenților, pentru a denumi un cuvânt/structură-cheie dintr-o carte sau dintr-un curs. Într-o ediție din 1988 a Webster’s New World Dictionary, este explicat ca fiind “un termen imprecis, folosit de membrii unui grup studențesc, dar care a făcut impresie asupra persoanelor care nu aparțineau cercului respectiv”.

Într-o carte publicată în 2009, de către doi profesori de la Universitatea Glasgow (Scoția), intitulată „Critical Thinking: A Concise Guide” (Gândirea critică: Un ghid concis), autorii definesc termenul buzzword ca „un cuvânt puternic, la modă, retoric prin conotațiile sale, unul dintre cuvintele care provoacă, dificil de îmblânzit, deci extrem de interesant în contextul gândirii critice”.

Pe de altă parte, lingviștii atrag atenția asupra faptului că un buzzword este un fel de cuvânt „passe-partout” (care convine în orice situație), care poate intimida un auditoriu de așa manieră încât acesta să nu mai îndrăznească să ceară informații suplimentare. Mai mult, abuzul de buzzword poate da aparența unui discurs serios, dar care, în realitate, să nu transmită nimic.

Într-o foarte interesantă carte a unui epistemolog american şi a unui fizician belgian, Alan Sokal şi Jean Bricmont, intitulată „Impostura intelectuală”, autorii observă că, probabil, de multe ori, unii oameni de știință apelează la buzzword – în cazul acestora, termeni științifici, specializați – tocmai pentru a păstra o zonă de ambiguitate (premeditată) în jurul informațiilor pe care le transmit.

La nivelul limbajului comun, ne-am putea face o idee despre abuzul (nerecomandat) de buzzword, în ceea ce românii numesc cu umor „romgleză”, așa cum se poate vedea, de exemplu, într-un scurt fragment, dintr-un articol semnat de jurnalista și scriitoarea Mihaela Apetrei, în care transcrie un dialog dintr-o multinațională: „- Crezi că face sens să forcastăm în continuare pe pipeline-ul deja existent, în care customizăm produsele de end-user? – Poate dacă sharuim și cu headquarterul și ne dau ok-ul pentru adresarea ultimelor probleme de suportare a clienților. – Pe ce anume te focusezi în analiză? Pe noile aplicații la pozițiile de top sau pe damage-ul din exit?”.

Evident, exemplul citat anterior este un exces ridicol. Până la urmă, între apelul justificat la buzzword, din nevoia de a fi mai elocvenți, mai preciși în mesajul transmis, când nu există echivalent, în limbă, pentru un anumit termen specializat, concept etc., și excesul hilar de astfel de neologisme sau de „impostură intelectuală”, totul este o chestiune de opțiune personală, adică de educație lingvistică.