Chiar daca poate cactusii nu ating in maretie si nici in frumusete sau miros, alte tipuri de flori exotice sau mai mai speciale, sunt probabil dintre cele mai complexe plante, cat si dintre cele mai rezistente. Trebuie sa aflati o serie de lucruri despre cactusi si poate asa vor capata si ei admiratia voastra tot mai mare pe care o merita pe deplin:
• Cactusii nu numai ca sunt cultivati pentru a orna casele oamenilor insa se folosesc si la mancare sau pentru animale ca si furaje. Spre exemplu avem o specie de cacatusi, numita Ficus Indica, specie care are fructe ce pot fi mancate, numite „tuna”. Aceasta specie este crescuta in Chile, Mexic si Algeria. Acest fruct „tuna” reprezinta in traducere libera o „para tepoasa”, iar el este mancat de mai bine 9000 de ani de catre oameni. Cei care au gustat-o si-au dat seama ca are gustul unui kiwi.
• Cactusul cu inaltimea cea mai mare are 19.2 metri si poarta denumirea de Pachycereus Pringlei.
• Stema Mexicului are in componenta si un cactus, insa alaturi de un vultur mexican auriu, care are picioarele pe aceasta planta si in cioc tine un sarpe.
• Cactusii fac parte din familia Cactaceae, care contine plante cu multi spini, insa pline de suc. Familia respectiva se gaseste aproape numai pe continentul Americii, insa se pare ca au fost descoperite si cateva subspecii in Sri Lanka, Madagascar cat si in Africa tropicala.
• Exista si o specie care bate recordul la micime, daca este una care bate recordul la marime, aceasta este numita Blossfeldia liliputiana si este aproape rotunda, avand in diametru aproximativ un centimetru.
• Una dintre cele mai puterncie plante ca si miros care au fost cunoscute pana acum, face parte din familia cactusilor. Este vorba despre floarea de cacatus american, a carui miros poate sa fie simtit de la mai bine de 1000 de metri departare.
• Foarte multe specii din familia cactusilor etse sunt pe cale de disparitie. Din acest motiv s-a dat si o lege prin intermediul careia toate speciile sunt protejate, lege care afost adoptata in urma conventiilor incheiate in cadrul mai multor state si tari.
• Cactusii au evoluat pe o perioada foarte lunga de timp si mai exact este vorba de pana la 40 de milioane de ani, ele fiind foarte vechi. Poate asa s-ar putea explica si prezenta lor de pe continetul african, avand in vedere vechimea cat si puterea de evolutie.
• Metabolismul cactusilor este unul dintre cele mai speciale si care poarta chiar o denumire aparte si anume cea de CAM.
• Lucrul cel mai caracteristic cactusilor este considerat a fi Areola, cunoscuta ca structura speciala in cadrul careia apar spinii si de cele mai multe ori apar si florile, desigur dupa muguri.
• Exista doua specii in cadrul acestei familii a cactusilor care au frunze mari insa nu sunt suculente. Este vorba despre Pereskia si Pereskiopsis. Se pare ca acestea sunt chiar stramosii cactusilor in general.
• Acesta plante s-au adaptat foarte bine conditiilor. Ele au dat dovada de inteligenta, mai ales pentru ca si-au transformat frunzele in tepi, pentru a face eonomie de apa, dar si pentru a se apara. Astfel cactusii se apara de animalele care ar dori sa le consume pentru sucul pe care il contin, si nici nu mai evapora atat de multa apa. Fotosinteza cactusilor are loc in cadrul tulpinei lor, care seamana mai degraba cu un trunchi, la cat de groasa este, motiv pentru care aceatsa are si culoarea verde.
• Cactusii care au frunze insa sunt extrem de putini la numar, iar viata lor este foarte mica in comparatie cu cei care au spini. Frunza unui cactus de acest tip poate sa fie de pana la 3 milimetri lungime.
• Cactusul este denumit de foarte multi „fantana desertului” mai ales pentru ca are foarte multa apa la nivelul celulelor ce poate fi folosita in caz ca va rataciti prin desert.
• Cactusii fac foarte rar fructe, iar acestea daca sunt mai multe se usuca destul de repede.
• Exista unele specii din aceasta familie care sunt pastrate ca si flori de apartament sau sunt cultivate in gradini ornamentale.
• Cuvantul cactus este de origine greaca si a fost folosit intai de toate de catre un filozof pe numele sau Teofrast, pentru a determina o planta din Sicilia.
• Familia cactusilor are insa mai multe subfamilii, mai exact este vorba despre patru mari grupe: Pereskioideae, a caror frunze sunt foarte bine vizibile, cat si formate, Opuntioideae, careia ii apartine nopalul sau mai bine zis Opuntia, Maihuenioideae si finalmente Cactoideae.
• Totusi daca exista patru subfamilii dintr-o familie foarte mare, trebuie sa stiti ca exista peste 200 de feluri de cactusi, care la randul lor se impart in mai bine de 2500 de specii particulare. Majoritatea sunt cunoscuta ca fiind foarte bine adaptate la climatul arid.
• In continuare aveti denumirile cactusilor din toata lumea, tocmai pentru a observa cat de multi pot ei sa fie si cat de complexe sunt denumirile lor, chiar in ordine alfabetica: Acanthocalycium din care face parte Acanthocalycium violaceum, Acanthocereus, Acharagma, Aporocactus, Ariocarpus din care face parte Ariocarpus agavoides, Ariocarpus fissuratus, Ariocarpus furfuraceus, Ariocarpus kotschoubeyanus, Ariocarpus retusus, Ariocarpus trigonus, Armatocereus, Arrojadoa, Astrophytum din care face parte Astrophytum asterias, Astrophytum capricorne, Astrophytum myriostigma, Austrocactus, Aztekium in care avem inca doua subgrupe: Aztekium hintonii, Aztekium ritteri. Apoi dupa cum urmeaza: Bergerocactus, Blossfeldia, Brachycereus, Brasilicereus, Browningia, Calymmanthium, Carnegiea, Cephalocereus, Cereus, Cintia, Cipocereus, Cleistocactus, Coleocephalocereus, Consolea, Copiapoa, Corryocactus, Coryphantha inc adrul careia avem si mai multe subgrupe: Coryphantha compacta, Coryphantha elephantidens, Coryphantha macromeris si Coryphantha palmeri. Cumulopuntia, o specie independenta, Cylindropuntia, ultima cu litera C. Denmoza, Digitostigma, Discocactus. Disocactus, Echinocactus din care face parte inca trei subgrupe Echinocactus grusonii, Echinocactus horizonthalonius si Echinocactus platyacanthus, Echinocereus, care mai are inca doua subgrupe: Echinocereus salm-dyckianus si Echinocereus triglochidiatus. Echinomastus, Echinopsis, Epiphyllum, Epithelantha in care avem Epithelantha micromeris si care la randul ei are Eriosyce, Escobaria, Espostoa Espostoa lanata. Urmeaza Espostoopsis, Eulychnia, Facheiroa, Ferocactus, Frailea, Frailea castanea, Gymnocalycium care are in subgrupele ei urmatoarele: Gymnocalycium baldianum, Gymnocalycium carminanthum, Gymnocalycium denudatum, Gymnocalycium gibbosum, Gymnocalycium horstii, Gymnocalycium leeanum, Gymnocalycium spegazzinii. Mai departe, pentru ca lista nu se termina deloc aici: Harrisia, Hatiora, Heliocereus, Hylocereus, Islaya, Leocereus, Lepismium, Leptocereus, Leuchtenbergia, Lophophora. Mai departe se numara si Maihuenia, Maihueniopsis, Mammillaria, Matucana, Melocactus, Micranthocereus, Mila, Miqueliopuntia, Myrtillocactus, Neobuxbamia, Neolloydia, Neoporteria, Neoraimondia, Neowerdomannia, Obregonia, Opuntia, Oreocereus, Oroya, Ortegocactus, Pachycereus, Pachycereus pectem-aboriginum, Parodia, Pediocactus, Pelecyphora, Pelecyphora aselliformis, Pelecyphora strobiliformis, Peniocereus, Pereskia, Pereskiopsis, Pilosocereus, Polaskia, Pseudoacanthocereus, Pseudorhipsalis, Pterocactus, Pygmaeocereus, Rauhocereus, Rebutia, Rhipsalis, Samaipaticereus, Schlumbergera, Sclerocactus, Selenicereus, Stenocactus, Stenocereus, Stephanocereus, Stetsonia, Strombocactus, Tacinga, Tephrocactus, Thelocactus, Trichocereeae, Trichocereus din care fac parte urmatoarele subgrupe: Trichocereus bridgesii, Trichocereus macrogonus, Trichocereus pachanoi, Trichocereus peruvianus, Trichocereus spachianus si Trichocereus terscheckii. Iar printre ultimele avem: Tunilla, Turbinicarpus, Turbinicarpus alonsoi, Turbinicarpus schwarzii, Uebelmannia, Weberbauerocereus, Weberocereus, Yavia, Zygocactus
