Cainele de prerie cu coada neagra este o specie uimitoare a carei popularitate ca animal de companie creste de la an la an. Dupa ce a fost imblanzit in conditii de captivitate, acest animal nu mai incearca sa scape in libertate. Este cunsocut si cu numele de cainele de prerie de la ses, face parte din grupul rozatoarelor de tipul veveritelor si se remarca prin coada sa lunga de 7-11,5 cm care are varful de culoare neagra si reprezinta 1/5 din lungimea corpului.

Acest animal are o preferinta deosebita pentru un habitat ierbos.

Poate fi intalnit la altitudini de pana la 1300-2000 m in Marile Campii ale Americii de Sud si de Nord. Apare in regiunile de prerie din Montana si Dakota de Nord si pana in Arizona de sud-est, Texas si zonele aride din nordul extem al Mexicului.

Cynomys ludovicianus
Cynomys ludovicianus

Exemplarele adulte sunt in general mari, au lungimea corpului de 28-30 cm si greutatea de 0,7-1,5 kg. Masculii sunt de obicei mai mari si mai grei decat femelele. Corpul lor grasut este acoperit fire de par dese ce alcatuiesc o blana de culoare maro sau maronie-roscata pe partea dorsala si mai deschisa pe cea ventrala. Capul este mare, urechile foarte mici, abia se zaresc in stratul de blana.

Ochii nu sunt foarte mari dar expresivi si au irisul de culoare neagra sau maro-inchis. Botul este robust, pe partea superioara apar mustatile lungi si negre ca si varful cozii. Membrele anterioare si posterioare sunt puternice, ii permit sa fuga ca un patruped dar si sa stea in pozitia de popandau, biped, ridicandu-se pana la inaltimea de 30 cm, pentru a observa imprejurimile din jurul vizuinei. Labele se termina fiecare cu cinci degete ce sunt prevazute cu gheare curbate si ascutite.

Astfel de animale ajung toamana sa fie foarte grase, de aceea ai putea crede ca se pregatesc de hibernare, insa nu este asa. Ele nu hiberneaza in sezonul rece cum fac alte specii de caini de prerie, au o stare de letargie si somnolenta in vizuina unde este cald, sau sunt deosebit de active iarna prin stratul de zapada moale, uneori mai ceva decat vara.

Sunt animale diurne, iar hrana lor consta in principal din ierburi, uneori completata si de insecte pe care le pot prinde si din zbor. Dieta consta din variate soiuri de plante de sezon: pir, nalba, iarba-bivolului, cactusi, ciulini, maracini, bulbi si radacini subterane.

Cainii de prerie cu coada neagra alcatuiesc structuri sociale care traiesc in armonie cu membrii celorlalte grupuri din jur, dar sunt separate de acestea prin rauri, dealuri sau alte elemente de peisaj. Comunicarea dintre ele se face prin sunete specifice, asemanatoare unui latrat de caine. Fiecare familie este condusa de un mascul si ocupa o zona de cativa metri patrati. Unele colonii mai mari cuprind doi sau chiar trei masculi.

Citește și:  Șoarecele de casă (Mus musculus), trăiește pe toate continentele

Animalele sunt dependente unele de altele, se ajuta intre ele si isi cauta hrana impreuna, iar cand este vorba de apararea teritoriului si a familiei dau dovada de loialitate si curaj. Totusi conflictele teritoriale dintre familiile de caini de prerie sunt destul de rare. Vizuina lor este sapata intr-un mod destul de complicat, poate avea diamentru de 10-30 cm, adancimea de 1-2 m si lungimea de 5-10 m.

Are mai multe incaperi speciale, majoritatea sunt mari de 30 cm inaltime si 50 cm latime, captusite cu fire uscate de iarba, iar in una mai departata pentru excremente. Cand aceasta din urma s-a umplut este abandonata si sapata alta gaura.

Cainii de prerie sunt foarte prolifici, asocierea dintre aceste animale are loc in perioada lunilor februarie-aprilie. Dupa imperechere femela are o perioada de gestatie de 27-33 de zile, apoi naste doi pana la zece pui, insa de obicei doar 5-8 pui. Acestia sunt mici, golasi, orbi si neajutorati la nastere, de aceea trebuie ocrotiti si alaptati cu mare atentie de femela-mama.

Aceasta este mai agresiva decat masculul atunci cand este vorba de apararea puilor si aportul ei in cresterea lor este mai mare. Puii incep sa vada abia dupa o luna, iar la 6 saptamani au corpul acoperit de blanita, ies din vizuina si incep sa consume hrana uscata. Uneori apar manifestari de rivalitate intre tineri, incat nu mai stii daca se joaca sau se lovesc reciproc.

Câinele de prerie cu coada neagră
Câinele de prerie cu coada neagră

Cat priveste interactiunea puilor cu adultii, aceasta este foarte buna, animalele comunica intre ele, se saluta inclinandu-si capul pentru a adulmeca glandele odorifere orale din zona gurii sau isi curata reciproc blana. Exemplarele tinere incep sa se reproduca dupa ce ajung la varsta de 2 ani. Mortalitatea anuala la astfel de animale este de 50%. De regula femela traieste mai putin decat masculul in conditii de captivitate. Speranta de viata la femela este de 8-9 ani, iar la mascul de pana la 10 ani.

Cainele de prerie cu coada neagra are denumirea stiintifica de Cynomys ludovicianus, face parte din ordinul Rodentia, familia Sciuridae. Riscul de disparitie al acestei specii este redus. Cu multi ani in urma astfel de animale erau daunatori activi ai recoltelor de grau si ai altor tipuri de cereale, iar galeriile lor deveneau adevarate capcane pentru animale, pentru cai si vite.

Acesta este motivul pentru care ei au devenit obiectul unor campanii de exterminare care si-au indeplint cu succes scopul urmarit. In prezent specia se gaseste pe zone restranse, in parcuri si rezervatii naturale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.