Când spui Cairo, spui Orient și imediat te gândești la forfota unui bazar plin cu de toate, cu străduțe înguste, pietruite, acoperite de soarele arzător cu frunze de curmal uscate și pline de oameni care gesticulează și vorbesc o limbă aspră, unde mirosul mirodeniilor te îmbie să intri în dughenele mici, unde priveliștea dulciurilor de tot felul te cheamă să guști. Aici și-a scris Naghib Mahfuz scrierile sale care au surprins viața zgomotoasă și misterioasă din bazarul Khan Al Khalil sau piața Al Sukaria, cu o atmosferă încinsă, orientală atât din cauza oamenilor care îl populează cât și din cauza temperaturilor verii aride.
Cairo este capitala Egiptului, o țară arabă mare, cu un trecut glorios, dar, acum, o destinație pentru curajoși. Nu este vorba doar despre situația puțin tensionată din regiune, ci de situația generală a tării frământate de tensiuni politice, religioase și economice. Și nu trebuie să ne gândim doar la ce am văzut în mass-media, ci la ceea ce se propagă ca idei fundamentaliste islamice. Islamul, ca orice religie din lume, nu propagă violența și nici intoleranța, oamenii o propagă și o cultivă în numele ei.
Dar să facem o excursie pe străzile Egiptului! Ca bărbat străin, ești privit cu simpatie, mulți localnici te vor întreba dacă dorești ceva sau pot să-ți fie de folos. Dacă ești femeie occidentală neînsoțită și nu ești îmbrăcată corespunzător, adică mâneci lungi la bluza închisă până la gât și o fustă care să acopere picioarele, s-ar putea să ai surprize pentru că oamenii, aici, nu prea respectă sexul slab și expus privirilor. Iar dacă respecți condițiile vestimentare impuse, tot vei avea surprize pentru că, mai ales seara, bărbații stau adunați și privesc strada, pe cei care trec pe stradă ș,i implicit, vei face parte din trecători, vei fi privită cu nesaț de către localnici, uneori supărător și insistent. Deci este bine să nu vă plimbați singure, doamnelor, la ore târzii prin Cairo, iar domnilor, să nu lăsați doamnele neînsoțite în oraș, sub nicio formă. Există, desigur, și oameni buni, săritori și cavaleri, dar nu ești sigur că ei sunt chiar pe strada pe unde te plimbi tu atunci.
Cairo are un farmec aparte, nu doarme niciodată. De dimineața devreme, de la ora de rugăciune fajr, când muezinul moscheilor cheamă, puhoaie de oameni se revarsă pe străzi, mașinile năvălesc pe autostrăzile supraaglomerate care taie capitala în lung și în lat. Până la ore târzii în noapte, aglomerația persistă și localurile populare sunt deschise nonstop. Infrastructura orașului este bine pusă la punct, dar nu este suficientă pentru populația în continuă creștere, sunt străzi late cu 3-4 benzi care sunt înfundate efectiv de numărul mare de autobuze și mașini vechi sau noi, dar toate cu zgârieturi și lovituri pe caroserie. Asta este ceea ce te frapează din prima clipă. Chiar dacă vezi mașini nou-nouțe, vei observa că e musai să aibă zgârieturi și lovituri pe caroserie. Aici asigurările nu repară decât loviturile serioase și nimeni nu mai bagă în seamă aspectul estetic al mașinilor. Este atât de greu să conduci în Cairo, se claxonează la fiecare intersecție, la semafoare nu se oprește pentru pietoni și nici pentru ceilalți participanți la trafic, este un infern! Aici, poliția, în vreo 2-3 intersecții, reușește să facă ordine câteva ore, apoi vei vedea polițistul dormind sub un copac la umbră! Trebuie să fii egiptean ca să scapi viu din traficul haotic de pe străzi.
Dar găsești și oameni harnici care, în general, au două slujbe, pentru că salariile sunt extrem de mici, când termină programul la un loc de muncă aleargă la celălalt, până la epuizare.
Cairo este cel mai mare oraș din Africa și din Orientul Mijlociu. Cu o populație de 7 milioane de oameni, noaptea la care se adaugă încă 10 milioane de oameni, ziua, acest mega oraș este poluat și aglomerat, murdar și fascinant, plin de istorie vie și sărăcie lucie, de mirosuri ademenitoare și de străzi desfundate, de oameni care dorm în cimitire pentru că sunt prea săraci, de mall-uri strălucitoare și istorie la poalele piramidelor unde lângă marele Sfinx se vinde pâinea direct de pe trotuar. Sunt încă egipteni care trăiesc în colibe de lut, așa cum vedem că trăiau în epocile primitive oamenii străvechi, ceva incredibil, chiar lângă piramide. Dar tu, ca turist, vei vizita doar partea strălucitoare care aduce bucurie și relaxare ochiului, adică Muzeul Național din Cairo, Moscheea de Alabastru (Moscheea lui Muhammad Ali) sau piramidele și Sfinxul, alte monumente strălucitoare, inclusiv Mall-ul Teba, grandios, imens și plin de lux.
Moscheea de Alabastru a fost construită între anii 1830-1848, în vechiul oraș Cairo. Cel ce a decis să construiască moscheea a fost Muhammad Ali, guvernatorul otoman al Egiptului de atunci, în memoria fiului său cel mai mare, Tusun, mort în 1816. Muhammad Ali a ordonat ca moscheea să fie construită în stil otoman, astfel arhitectul turc a făcut-o să semene cu Moscheea Albastră din Istanbul.
Moscheea a fost construită cu un dom central, înconjurat de patru cupole mici și de patru semi domuri. Domul central măsoară 21 de metri în diametru și înălțimea clădirii este de 52 de metri. Cele două minarete sunt construite tot în stil otoman, cu două balcoane și capace conice și au o înălțime de 82 de metri. Materialul principal de construcție este calcarul, dar curtea și etajul sunt făcute din alabastru. Fațadele exterioare sunt unghiulare și se ridică până la nivelul micilor domuri acoperite de plumb. Moscheea are trei intrări, dar intrarea principală și cea mai des folosită este cea din nord. În partea de nord-vest există un turn cu ceas, care i-a fost dăruit lui Muhammad Ali de către regele Ludovic Filip al Franței în 1845, în schimbul obeliscului de la Luxor care se află în Piața Concordia din Paris.
Muzeul Național fondat de un egiptolog francez, Auguste Mariette, în 1858, aflat în Piața Tahrir, găzduiește o vastă colecție de antichități din perioada veche a Egiptului. Muzeul are peste 120.000 de piese, o cantitate semnificativă fiind expuse în vitrinele muzeului, restul fiind în depozite. Muzeul are peste 100 de departamente. Iar acolo, cam înghesuite, stau relicvele istoriei de început ale lumii, statui imense de zei, tăblițe cioplite și scrise, cu scriere veche, sarcofage, arme și bijuterii.
Există o colecție minunată de papirusuri egiptene scrise în greacă, latină, arabă și limba egipteană veche, adică hieroglife cât și o colecție de monede de aur, argint și bronz.
Ceea ce este aranjat și frumos expus sunt camerele unde sunt prezentate mumiile în număr de 27 câte au fost inițial, care în timp au mai dispărut, acum fiind expuse doar 9. Comoara lui Tutankamon, inclusiv masca sa mortuară din aur, bijuteriile sale și sceptrul de faraon sunt expuse în camere speciale din motive de securitate. Din interiorul acestui mormânt care a fost parțial expus în muzeu s-au prezentat publicului o mare colecție de artefacte utilizate pe tot parcursul vieții faraonului, o valiză, două fildeșuri și mult aur, brațări, coliere și alte bijuterii decorative, vaze de alabastru și papirusuri, statui. Mormântul a fost, de asemenea, păstrătorul mai multor arme și instrumente utilizate de către Tutankhamon. Cel mai bun artefact cunoscut din mormântul regelui Tutankhamon este celebra mască de aur care acoperea bandajele ce înfășurau fața regelui. Masca cântărește 11 kg și este confecționată din aur masiv și se crede că reprezintă fidel fața regelui. Aceasta este piesa de rezistență a muzeului din Cairo.
Piramidele din Giza, care sunt emblematice pentru această țară, se află la o distanță foarte mică de centrul orașului Cairo, acesta extinzându-se, a acaparat cartierul Giza care a devenit parte din metropolă. Egiptenii antici au fost niște arhitecți deosebiți, având în vedere că în Egipt se află, astăzi, cel mai mare monument de piatră de pe Terra și singura minune a lumii antice păstrate până azi, Piramida lui Keops. Celelalte două piramide mai mici, ale lui Kefren și Mikerinos, sunt mai departe, dar fac parte din complexul de piramide de la Giza(sau Gizeh). Studiile au relevat modul de construire astfel, pe măsură ce piramida se înălța. În jurul ei, muncitorii făceau o rampă, pe care ridicau blocurile de piatră pe niște sănii de lemn. În acest mod, puneau bloc după bloc, până ce piramida era terminată, apoi rampa era înlăturată, lăsând piramida singură, în toată splendoarea ei. Vârful piramidei era placat cu aur. La mică distanță de piramide, păzește Sfinxul, mutilat de soldații lui Napoleon care face parte și el din tandemul emblemă pentru Egipt. Ghizii locali vă vor invita la excursii cu cămila, cu trăsura trasă de cai sau la mese cu băuturi și mâncare specifică locului. Alegeți-vă cu grijă locul în care mâncați, pentru că cei care observă atent împrejurimile sărace ale piramidelor vor observa cât de multă mizerie există, cum pâinea coaptă din cuptor se vinde efectiv de pe trotuar, cum mâncarea stă descoperită la temperaturile mari din vară și cum copiii mici sunt folosiți la diferite treburi, uneori, prea grele pentru vârsta lor, inclusiv la prepararea mâncării și la servitul ei.
Egiptenii au o vorba bună: Dumnezeu să apere Egiptul, pentru că el a fost numit cândva ,,Mama Lumii” nu degeaba. În 975, a fost înființat unul dintre cele mai vechi lăcașuri de cultură din lume, Universitatea Al Azhar. Aici, a existat o civilizație străveche prosperă și tot aici, Nilul, de mii de ani, se varsă în deltă, fiind leagănul civilizației arabe, dar, în momentul actual, țara este frământată de probleme și încă își caută calea spre lume.
