Baia Mare înseamnă pentru mine acasă, așa că nu pot să scriu despre acest oraș altfel decât cu sufletul. Nu m-am născut aici, nu am rădăcini aici, de fapt, n-am rădăcini niciunde, așa am simțit mereu, însă orașul acesta are pentru mine acea însemnătate de acasă pe care-o atribuim fiecare dintre noi unui loc anume, îndiferent cât de departe am fi sau cât timp ne-ar despărți de acel loc.
Sunt aproape cincisprezece ani de când acest oraș m-a adoptat. Cu o geantă pe umăr, cu multe temeri în suflet, dar și cu multă speranță, am plecat din Sighetu Marmației, punctul de pe hartă unde aceasta se agață în cui, orașul în care, deși m-am născut, nu l-am simțit niciodată că ar fi acasă pentru mine, și m-am mutat în Baia Mare, oraș pe care îl vedeam atunci, cu ochi naivi de adolescentă, fermecător. Și în timpul care a trecut de atunci, această senzație nu a pălit, dimpotrivă, s-a transformat într-o certitudine.
E drept că ceea ce are Maramureșul mai de preț, ceea ce stârnește admirație și atrage mii de turiști, se găsește la sat. În colțuri încă uitate de lume, unde timpul trece altfel, unde gospodăriile mai păstrează un alt mers al lucrurilor, unde tehnologia n-a schimbat rostul de zi cu zi, unde gustul pâinii de pe vatră și al laptelui proaspăt muls nu sunt afectate de vuietul modernului. Cu toate acestea, Maramureșul are multe de oferit și în ceea ce privește orașele județului, și acolo unde sunt șosele și calculatoare, și clădiri înalte și drumuri largi, Maramureșul tot frumos e. Așadar, vă invit să faceți alături de mine, în pas alene de toamnă, o vizită virtuală în orașul reședință de județ al Maramureșului.
Baia Mare sau Rivulus Dominarum (Râul Doamnelor), după numele latin, e oraș atestat documentar din anul 1329, devenind un cunoscut centru aurifer de-a lungul anilor, mineritul fiind punctul în jurul căruia s-a dezvoltat acest oraș. Influențele ungare și austriece au fost decisive în evoluția orașului, de la modul de organizare și până la arhitectura urbană.
Centru Istoric al orașului – Piața Libertății, înconjurat de mai mult de 20 clădiri cu importanță istorică, e zona care a servit, de-a lungul timpul, mai întâi ca piață centrală, loc de desfășurare al târgurilor, apoi transformată într-un spațiu verde, un parc al orașului, devenind doar recent zonă pietonală, spațiu al manifestațiilor publice, al cafenelelor și restaurantelor, zonă reprezentativă pentru Baia Mare.
Turnul Ștefan, simbol arhitectural și element reprezentativ al orașului Baia Mare, e singura parte care s-a păstrat, renovată de-a lungul anilor de mai multe ori, din biserica Sfântul Rege Ștefan, ridicată în anul 1376 în cinstea regelui Ștefan, întemeietorul Regatului Ungariei. Turnul – clopotniță al fostei biserici, sub forma unei piramide cu baza pătrată, cu patru turnulețe și clopote, avea montat inițial un ceas cu lună, înlocuit ulterior cu un mecanism electronic. În turn, se poate urca parțial pe scări de piatră, parțial pe scări de lemn, iar pridvorul din partea superioară oferă priveliști superbe asupra orașului Baia Mare.
Monetăria este una dintre cele mai vechi și principala monetărie a Transilvaniei secolului paisprezece, livra aproximativ 20 de mii de florini anual, considerabil mai mult decât monetăria de la Sibiu sau cea din Buda. Vechea Monetărie a orașului găzduiește azi Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
Turnul Măcelarilor, frumos edificiu istoric, care făcea parte din sistemul de fortificații al orașului a fost ridicat în jurul anului 1500 și este cunoscut și drept Bastion al Munițiilor, deoarece acolo era păstrată muniția orașului. În zilele noastre, Bastionul este renovat și conservat, folosind ca muzeu și spațiu de desfășurare pentru diferite evenimente ale comunității.
Muzeul Satului Maramureșean situat pe coama Dealului Florilor e o oază a tradițiilor și meșteșugurilor din zonă, e un spațiu care vorbește despre organizarea satului maramureșean în jurul unei biserici de lemn. Astfel, biserica dintr-o localitate maramureșeană, Chechiș, construită în anul 1630, a fost mutată la Baia Mare, devenind centrul Muzeului Satului, parte a Muzeului de Etnografie și Artă Populară Baia Mare.
Se zice că cine nu are bătrâni, trebuie să-și cumpere, dar Baia Mare își are bătrânii ei. Bâtrânii lui Vida Gheza, cele cinci statui sculptate în piatră (replică a statuilor inițiale, din lemn, realizare în 1972 și aflate la Muzeul de Artă Baia Mare) care poartă pe umeri poveri ale veacurilor, bătrânii care se sfătuiesc în privința obștei în fiecare zi și veghează asupra orașului de pe râul Săsar, din locul lor aflat în fața Prefecturii județului Maramureș.
Biblioteca Județeană Petre Dulfu a cărei construcție a pornit în anul 1991, e una dintre cele mai generoase biblioteci din țară, modernă și bine dotată, unul dintre locurile care-mi sunt cele mai dragi în acest oraș, un important centru al manifestărilor culturale din Baia Mare.
Baia Mare e orașul care are de toate. Are parcuri generoase și multe spații verzi. Are zone frumos amenajate pentru copii, cele mai multe dintre ele noi, reabilitate, adaptate nevoilor celor mici. N-are, încă, o infrastructură ciclistă prea bună, dar lucrurile merg în direcția potrivită, cred și sper acest lucru. Dar, cel mai mult, are oameni. Are o comunitate frumoasă. Oameni tineri, implicați, care-și doresc să fie parte din schimbările inevitabile pe care timpul le aduce. Oameni care-și doresc să trăiască altfel decât așteptând ca viața să treacă pe lângă ei, oameni pentru care și comunitatea în care trăiesc e importantă. Baia Mare are o doză din acel ceva specific orașelor mici, aerul acela familiar și confortabil pe care-l au orașele unde oamenii se cunosc între ei. Are acea căldură și acel sentiment primitor care face ca un loc să fie plăcut și intim potrivit.
Mie așa îmi pare Baia Mare. Un oraș frumos, aerisit, nesufocat, într-o continuă dezvoltare. Cu o istorie de secole în spate, cu locuri care vorbesc despre o urbe a mineritului, a aurului, și-a meșteșugarilor. Îmi sunt dragi străzile acestui oraș, parcurile lui, zonele de joacă pentru copii, mi-e dragă aglomerația de oraș mic și totodată calmul lui, îmi sunt foarte dragi dealurile care împrejmuiesc orașul și oferă o panoramă frumoasă asupra lui, locuri mereu accesibile atunci când vrei să te detașezi, să ai o privire de ansamblu sau să te umpli de energie. În culori de toamnă, Baia Mare e un oraș fermecător și vă recomand să-i acordați timp atunci când sunteți într-o vizită în Maramureș. Timp în care să vă purtați pașii relaxat pe străzile lui și să vă lăsați cuceriți de acest aer plăcut și reconfortant pe care îl oferă.
Celelalte articole despre Maramureș le găsiți aici:
Călător în Maramureș (I) – Maramureș, plai cu oameni faini
Călător în Maramureș (II) – Sighetu’ Marmației
Călător în Maramureș (III) – Lacul Albastru
Călător în Maramureș (IV) – Cimitirul Vesel, Săpânța
Călător în Maramureș (V) – Mănăstiri de lemn. Bârsana
Călător în Maramureș (VI) – Igniș, raiul parapantiștilor
