Calea ferata Semmering din Austria reprezinta solutia tehnologica remarcabila gasita unei probleme majore in constructia cailor ferate, pe cand acestea erau inca o inovatie. Calea ferata Semmering din Austria a fost construita intre anii 1848 si 1854 si masoara 41 de kilometri lungime. Standardul ridicat al tunelurilor, al viaductelor si al altor lucrari, a facut ca aceasta cale ferata sa reziste foarte bine si sa fie folosita si in ziua de azi. In plus, datorita constructiei sale, zonele prin care trece au devenit mult mai accesibile, avand ca rezultat construirea unor resedinte si a unor zone de agrement de care se pot bucura mult mai multi oameni ca in trecut.
Ruta de transport ce porneste din Valea Miirz si ajunge in Depresiunea Viena, a fost folosita inca din vremurile preistorice. In Epoca Medievala, aceasta ruta era considerata una dintre putinele cai sigure prin care se puteau traversa Muntii Alpi, iar transporturile se faceau cu ajutorul unor care trase de boi. Insa in secolul al 15-lea, aceasta ruta si-a pierdut din importanta datorita deschiderii unor noi rute mai spre sud, numite Brenner si Radstatter. In anul 1728, Imparatul Karl VI a ordonat ca ruta Semmering sa fie imbunatatita, pentru a servi atat ca ruta comerciala cat si ca ruta militara, schimband-o insa putin. Astfel noua ruta pornea din Austria si ajungea in Trieste, de aceea aceasta ruta s-a mai numit si “Ruta Trieste”.
Prima linie de cale ferata importanta din Europa, unde vagoanele erau trase de cai, a fost construita intre anii 1824 si 1832, intre Linz si Budweis. In 1837 a fost construita prima cale ferata pe care mergea o locomotiva, intre Florisdorf si Deutsche Wagram. Linia sudica ce unea Vienna cu Gloggnitz a fost construita in 1841, iar sectiunea ce unea Miirzzuschlag de Graz a fost adaugata in 1844, lasand un gol in portiunea ocupata de Semmering. Mai tarziu, in 1846, linia de cale ferata a fost extinsa catre sud, spre Cilli, apoi catre Laibach (Ljubljana de azi) in 1849, si intr-un final catre Trieste in anul 1857.
Primul plan de constructie pentru calea ferata Semmering din Austria a fost realizat in 1841, insa nu a fost pus in aplicare datorita unor dificultati tehnice. In 1842, acest proiect a fost readus in discutie, cand Carlo Ghega a fost numit inspector sef pentru linia caii ferate din sud ce unea Vienna de Trieste. Acesta a vizitat Statele Unite ale Americii si a studiat 39 de linii de cale ferata care in total acopereau 2431 de kilometri. In urma acestor studii, Carlo Ghega a ajuns la concluzia ca dificultatile planului pentru calea ferata Semmering din Austria nu erau imposibil de rezolvat, si a inceput sa cerceteze rute posibile pentru ca aceasta sa poata fi construita.
Intrucat nu existau harti pe care sa se poata baza, acesta a fost nevoit sa faca o examinare amanuntita a terenului, iar asta a dus la inventia unor noi dispozitive, printre care un instrument folosit la masurarea inaltimii si a distantei ce a devenit o unealta importanta in geodezie. Acesta a testat mai multe rute pana cand s-a hotarat la una singura in 1846. Calea ferata Semmering din Austria avea sa aiba lungimea de 42 de kilometri, 22 de poduri si viaducte, si un tunel cu lungimea de 1200 de metri, situate chiar inaintea trecatorii. Desi nu parea a fi cea mai simpla ruta, era cea mai practica solutie avand in vedere limitarile tehnologice din acea perioada, in special lipsa explozibililor puternici pentru crearea unui tunel.
Proiectul lui Ghega pentru constructia caii ferate a fost incheiat in 1847, insa lucrarile nu au inceput imediat deoarece acesta era ocupat cu un alt proiect. Planul sau de constructie a fost intampinat cu oarecare opozitie, insa noul ministru al Lucrarilor Publice, Andreas Baumgartner, i-a aprobat proiectul in 1848, intrucat acesta cauta proiecte care sa ofere cetatenilor slujbe pe termen lung. Astfel lucrarile la calea ferata Semmering din Austria au inceput in august 1848. Intreaga portiune de cale ferata a fost impartita in 14 sectiuni, iar fiecare sectiune a fost incredintata unei firme de constructii diferite. La inceput au fost angajati 1.007 barbati si 414 femei, insa pe masura ce lucrarile avansau, la aceasta cale ferata au ajuns sa lucreze peste 20.000 barbati si femei.
Datorita designului specific al caii ferate, a fost nevoie de un nou tip de locomotiva, iar in 1850 au intrat in competitie 4 companii pentru realizarea acestei locomotive. Insa niciunul din cele 4 modele de locomotive nu a fost ales pentru productia in serie, desi indeplineau cerintele cerute. Atunci, William von Eggert a fost pus sa combine cele mai bune caracteristici ale celor 4 modele pentru a crea locomotive ideala. Creatia sa a fost un succes si au fost construite 26 de locomotive de acest gen. Constructia caii ferate si a locomotivelor a progresat, iar pe 17 iulie 1854, pe calea ferata Semmering din Austria s-a realizat primul transport de bunuri si calatori.
Majoritatea portalurilor tunelelor sunt ornamentate, dar si-au pastrat simplitatea. Structurile de suport sunt construite din piatra, insa la arcadele viaductelor si la fatadele tunelurilor au fost folosite caramizi. Cele 57 de case ale insotitorilor de tren, care se afla la fiecare 700 de metri, au fost construite din moloz cu margini de caramida, si reprezinta una din caracteristicile deosebite al acestei cai ferate. Din statiile originale nu a mai ramas mare lucru, intrucat acestea au fost transformate in structuri impresionante pe masura ce numarul turistilor a crescut. Intre anii 1957 si 1959, aspectul intregii cai ferate s-a schimbat in mod semnificativ, cand au fost ridicati pilonii necesari pentru cablurile de contact folosite de locomotivele electrice. Trecatoarea Semmering in sine este cunoscuta astazi pentru arhitectura deosebita a vilelor si a hotelurilor construite pentru societatea vieneza, in locatiile pitoresti dintre Gloggnitz si micul orasel Schottwien.
