Vicunia (Vicugna vicugna) este un mamifer grațios din familia camelidelor, care trăiește la altitudini impresionante în Munții Anzi.
Vicunia (Vicugna vicugna) este o specie inrudita cu camila care se aseamana mai mult cu un guanaco sau cu o lama doar ca este mai mica si mai zvelta. Traieste in preerii, in zonele montane din Anzi, la altitudini de 3600-4800 m, in vestul Americii de Sud – in Peru, Chile, Bolivia, Argentina. Ziua isi cauta hrana in zonele inverzite, iar noaptea urca pe pantele mai abrupte.
Caracteristici fizice ale vicuniei
Exemplarele adulte au lungimea corpului de 1,5-1,6 m, inaltimea la greaban de 70-90 cm si greutatea de 65 kg. Pe partile laterale si pe spate corpul este acoperit cu blana rosiatica sau cafenie-inchis, pe partea ventrala nuanta este gri-deschis, iar in zona pectorala si a botului este alba.
Blana este lanoasa, fina si moale, destul de subtire cu par pufos, dar suficient de groasa ca sa ofere un strat izolator impotriva frigului in noptile racoroase sau perioadele reci ale anului. Lana de vicunia este considerata cea mai fina dintre toate tipurile de lana care exista, ea este colectata si utilizata la culoarea ei naturala deoarece nu este rezistenta la tratament chimic.
Dieta și adaptările la mediu
Hrana acestor animale consta din ierburi perene joase, care cresc in smocuri pe sol, pe care le apuca cu buza superioara despicata, prehensila, le taie cu pernita superioara intarita si apoi le marunteste cu dintii incisivi mici care sunt ca la rozatoare, cresc in mod constant. La fel ca si la guanaco, gatul la vicunia este lung si subtire, capul este mai mic, urechile mai lungi. Ochii sunt mari, cu irisul de culoare inchisa, coada este scurta de 20-25 cm.
Comportamentul social și reproducerea
Aceste animale traiesc in grupuri familiale, alcatuite din 5-10 femele si puii lor, conduse intotdeauna de un mascul dominant. Acesta manifesta un instinct teritorial foarte puternic, isi ocupa un teritoriu si-l marcheaza cu balegar. Masculii singuri formeaza grupuri separate, ratacitoare.
Perioada de imperechere coincide cu lunile martie si aprilie. Dupa o gestatie de 11 luni femela naste un singur pui, care este protejat si hranit timp de 10 luni. Dupa un an si jumatate puiul devine independent. Femelele tinere raman in continuare in grupul in care s-au nascut, masculii insa sunt alungati spre a-si forma un alt grup separat de acesta.
Vicunia face parte din ordinul Artiodactyla, familia Camelidae si este o specie in pericol de disparitie datorita distrugerii habitatului si vanatului excesiv.
Rolul vicuniei în ecosistem
Vicunia joacă un rol esențial în menținerea echilibrului ecosistemului montan. Hrănindu-se cu ierburi și plante perene, contribuie la păstrarea sănătății vegetației alpine. Excrementele sale sunt folosite de comunitățile locale ca îngrășământ natural, iar existența sa susține biodiversitatea habitatului montan prin asigurarea unui lanț trofic echilibrat.
De asemenea, vicunia este o specie cheie pentru turismul ecologic, atrăgând vizitatori interesați de fauna unică a Anzilor.
Video – Vicunia (Vicugna vicugna):
