Camila bactriana are doua cocoase si traieste in regiunile desertice nisipoase, semidertice si de stepa din Asia de Est. Are capacitatea de a indura temperaturi de -29ºC si +40ºC, iar in momentul in care ajunge la oaza de apa bea si pana la 110 litri de apa in doar 10 minute. Poate rezista fara apa 2-3 zile in timpul verii si 5-8 zile in timpul iernii.
Rinichii ei fac ca urina sa fie foarte concentrata, iar organismul elimina fecale ingrosate si uscate. Particularitatea acestor animale este ca au hematocitele ovale ceea ce face sa fie transportate cu mare usurinta prin tot corpul, chiar si in cazul in care camila este deshidratata si sangele ingrosat.
Capacitatea acestor animale de a indura seceta depinde de varsta lor, de mediu si anotimp. In Sahara camilele beau apa doar atunci cand ajung la o oaza sau izvor si aceasta se poate intampla uneori dupa ce trece 12 zile. Daca au apa si hrana ele rezista sa mearga pe distante foarte lungi, sa alerge bine sau sa se deplaseze la trap.
Aceasta camila se deosebeste de dromader prin faptul ca are doua cocoase – una mai aproape de regiunea salelor si una pe greaban. Acestea sunt formate prin stocarea de grasimi si nu de apa cum spun localnicii prin povestile lor. Cand animalul este sanatos si bine hranit are cocoasele mai drepte.
Camila bactriana este mai mare si mai greoaie, are lungimea corpului de 2,5-3 m, inaltimea de 1,8-2,1 m, greutatea de 450-690 kg si lungimea cozii de 50-58 cm. Blana sa este mai intunecata ca la dromader in nuante cafenii-inchise si parul mai bogat. In lunile de vara coloritul este mai deschis roscat, iar in lunile de iarna haina devine zburlita bej-inchis sau maro-inchis. Pe cap si in zona gatului parul este mai lung.
Capul este mic, gatul lung si putin in forma de U. Botul este mare, alungit si putin umflat, buza superioara este impartita in doua si atarna putin peste cea inferioara, urechile sunt relativ mici ascunse in parul lung de pe cap, narile se pot inchide pe lateral astfel sa nu permita intrarea nisipului, iar ochii sunt expresivi, au pleoapele mari cu gene lungi si irisul de culoare inchisa.
Comparativ cu dromaderul camila bactriana este mai blanda si mai usor de domesticit. Ea este dresata de la varsta de 2 ani, fie in scopul de a cara poveri, fie pentru calarie. Hrana sa este alcatuita din plantele uscate de stepa, iarba, frunze, arbusti, bea apa sarata si mananca si sare solida in cantitati mari. Stomacul lor este alcatuit din mai multe camere care ii ofera o digestie buna a alimentelor vegetale.
Membrele sunt lungi, subtiri si musculoase, se termina cu labe inzestrate cu pernite late ce ii ofera stabilitate pe nisip in lunile calde si pe zapada in timpul iernii. Ele nu isi sprijina greutatea pe copite ca celelalte specii de camelide, ci pe pernitele de grasime de la cele doua degete ale fiecarui picior. La articulatiile membrelor (de la calcai, genunchi) apar niste calozitati care cresc din ce in ce mai mari cu varsta. Cand animalul se intinde pe jos sa se odihneasca el se sprijina de obicei pe aceste calozitati.
Aceste camile traiesc un grupuri mari de pana la 30 de exemplare. Masculii ajung la maturitatea sexuala la varsta de 5-6 ani, iar femelele mai devreme la 3-4 ani. In perioada de imperechere masculii se lupta intre ei, isi ridica capul spre spate, isi umfla falcile si isi scrasnesc dintii, se musca de membrele din fata si de cap, de multe ori isi produc rani foarte grave, iar castigatorul are dreptul sa-si aleaga femela.
In partea posterioara a capului camilele au niste glande speciale care elimina un lichid negru patrunzator si urat mirositor in special, mai ales in perioada de imperechere. Dupa o perioada de gestatie foarte lunga de 406 zile, femela face un singur pui pe care il alapteaza timp de 1-2 ani. La nastere puiul este neajutorat, are corpul acoperit cu par des si lanos, are ochii aproape intredeschisi si cocoasele foarte mici.
Aceste camile au fost domesticite de om de acum 1000 de ani, ele erau folosite in zonele desertice pentru transportul marfurilor. Astazi sunt folosite la transport mai ales in regiunile reci din China de Nord si pana in Turcia. Sunt animale foarte puternice au capacitatea sa care aproximativ 200-250 kg pe o distanta de 30-40 km.
Astazi sunt crescute in ferme speciale, pentru carnea, laptele, parul si blana lor. Iarna sunt folosite la munci grele, iar din primavara din luna martie sunt duse la pascut in zonele de stepa. Femelele sunt mulse de cateva ori pe zi. Exemplarele tinere nu sunt folosite la carat marfuri, abia de la varsta de 5 ani sunt destul de puternice sa faca acest lucru.
Camila bactriana are denumirea stiintifica de Camelus bactrianus, apartine de ordinul Artiodactyla, familia Camelidae si este o specie in pericol de disparitie.
