Camila este un mamifer specific Asiei si Africii de Nord, in jurul caruia s-au format suficiente mituri, incat sa i se confere atributele unui animal fabulos, datorita particularitatilor distincte pe care le detine, de a supravietui in desert.
Cămila, un mamifer erbivor specific Asiei și Africii de Nord, este cunoscută pentru adaptările sale remarcabile care îi permit să supraviețuiască în cele mai dure condiții de deșert. Aceste animale rezistente au devenit indispensabile în zonele aride, fiind supranumite „corăbiile deșertului” datorită capacității lor de a transporta greutăți mari pe distanțe lungi. În acest articol, vom explora de ce cămila a devenit un simbol al supraviețuirii și cum s-a adaptat la viața în deșert.
Diferențele între dromader și cămila bactriană
Trasatura cea mai distincta este cocoasa de grasime de pe spate si in functie de aceasta, specia de camelide se imparte in animale care au o singura cocoasa si se numesc dromadere (Camelus dromaderies) si animale care au doua cocoase si se numesc bactriane (Camelus bactrianus).
Camila este un mamifer erbivor rumegator, motiv pentru care mesteca a doua oara mâncarea care se intoarce din stomac. Apartine familiei Camelidae, alaturi de urmatoarele animale specifice Americii de Sud: lama, guanaco, alpaca şi vicunia. Datorita dimensiunilor pe care le are este considerat un animal de talie mare, astfel, pana la cocoasa masoara intre 225-345 cm si poate cantari intre 300-700 kg, iar coada este scurta, de 35-55 cm.
Nu este surprinzatoare rezistenta acestor animale in desert, daca ele sunt “echipate” de natura sa suporte atat temperaturile ridicate, cat si abundenta nisipului sau lipsa apei. Picioarele lor sunt foarte lungi si subtiri, insa foarte rezistente, cu talpi plate, iar la fiecare picior au cate doua degete.
Pentru a nu i se afunda piciorul in nisip, cand o camila calca degetele picioarelor se desfac, iar datorita modului de a-si misca picioarele (isi misca intai picioarele de pe o parte, apoi pe cele de pe cealalta parte), este numita “Corabia desertului”, comparandu-se mersul ei cu utilizarea vaslelor pentru a conduce corabiile.
Urechile ei sunt acoperite cu blana, facand imposibila patrunderea nisipului, care este ridicat de furtunile existente in desert. Acest lucru nu afecteaza auzul, fiind considerat un mamifer cu un auz bine dezvoltat.
Adaptările cămilei la mediul desertic
Ochii unei camile sunt acoperiti de sprancene bogate, care o apara de soarele puternic, iar impotriva nisipului o protejeaza genele lungi si intoarse, care sunt duble. Alte trasaturi specifice “corabiilor desertului” sunt urmatoarele: gatul si capul lungi, orificiile narilor care se pot inchide sau buza superioara despicata.
Datorita picioarelor puternice, pot sa transporte greutati mari pe distante foarte lungi. Unele dintre se pot deplasa chiar si cu o greutate de 450 kg, insa, pentru a le fi mai usor, sunt incarcate cu maxim 150 kg. Viteza medie de deplasare este de 5 km/h, fiind capabile sa parcurga 40 km intr-o singura zi.
Blana unei camile cuprinde nuante de la brun inchis pana la cenusiu roscat, asemanatoare culorii nisipului. Diferenta dintre un dromader si o bactriana consta in faptul ca primul are parul scurt, iar cea de-a doua are parul foarte lung, insa nu pe parcursul intregului an, ci doar pe perioada iernii, iar vara raman aproape fara blana.
Desi ambele specii de mamifere camelide sunt atat salbatice, cat si domestice, cele salbatice se afla pe cale de disparitie. Dromaderul este foarte raspandit in Africa de Nord, dar se afla si in Asia, mai exact in Arabia, iar specia bactriana se afla in regiunea de nord-est a Chinei, numita Manciuria, si in Asia Mica.
Pe teritoriul Africii traiesc un numar de aproximativ 14,5 milioane de camile, iar 4,5 milioane se afla Asia. Aceste animale nu se afla doar pe teritoriul Africii sau Asiei, ele sunt prezente si in Australia, incepand cu jumatatea anilor 1800. Acest lucru este posibil datorita britanicilor, care le-au adus din India, cu scopul de a transporta marfuri in desert.
Rolul cămilelor în istoria și economia regiunilor aride
Nemaifiind utile pentru a transporta marfuri, in secolul 20 au fost lasate libere, iar acum autoritatile australiene incearca sa reduca din numarul lor, care creste cu 80.000 in fiecare an. Modul de reducere al acestor animale se realizeaza prin impuscare, fapt extrem de trist, insa se recurge la aceasta modalitate, datorita influentei negative pe care o au asupra celorlalte specii native Australiei, care se afla pe cale de disparitie si raman fara resurse de hrana si apa, din cauza acestor camelide.
Impresionant la o camila este capacitatea acesteia de a rezista la conditiile grele de viata, specifice desertului. Astfel, ea poate sa mearga 5 zile sau chiar o saptamana intreaga fara sa consume suficienta hrana sau apa, uneori rezistand chiar fara sa manance si sa bea nici macar un pic. Spre deosebire de alte animale, poate sa piarda un sfert din greutatea pe care o detine, fara sa fie afectata.
Supraviețuirea cămilelor în condiții extreme de temperatură și lipsa apei
Desi este un animal recunoscut pentru cocoasa despre care se crede ca ar fi locul unde isi depoziteaza cantitatea uriasa de apa pe care o consuma, acest lucru este gresit, deoarece in cocoasa exista intr-adevar apa si hrana pe care le consuma, dar sub forma de energie. Datorita depozitarii energiei in cocoasa, ea poate sa supravietuiasca fara hrana o perioada de 30 de zile.
Atunci cand camila nu gaseste apa si hrana, se poate folosi de cocoasa, care este alcatuita dintr-un tesut gras. Atunci cand este utilizata cocoasa, aceasta se inmoaie si se micsoreaza, iar daca a fost consumata o cantitate prea mare de grasime din cocoasa, aceasta isi modifica infatisarea, atarnand intr-o parte, dar doar pana cand stapana ei se va odihni si hrani suficient.
Atunci cand consuma apa, poate sa bea o cantitate de pana la 150 de litri, iar intr-un timp uimitor de scurt, de doar 10 minute, poate sa bea 100 de litri de apa. Toata aceasta apa este acumulata in stomac.
O alta caracteristica pe care o intalnim la camile si care impresioneaza consta in posibilitatea acesteia de a-si creste temperatura corpului cu aproape 6 grade Celsius. Astfel, la oameni intervine transpiratia atunci cand temperatura aerului este apropiata de cea a corpului, de 37 de grade Celsius.
Cămila în prezent: de la transport la probleme de conservare
Daca acest animal poate sa-si mareasca cu aproape 6 grade temperatura corpului, reuseste sa evite pierderea lichidelor din corp. Daca aceasta metoda nu functioneaza, datorita temperaturii extrem de ridicate din desert, ele se ingramadesc una in alta, atunci cand se odihnesc in grup, pentru a nu-si expune intreg corpul la razele puternice ale soarelui.
Media de viata a unei camile este de 40 de ani, iar atunci cand ajung la 25 de ani, nu mai sunt folosite pentru munca, avand o medie de 15 ani la dispozitie pentru odihna. Perioada pe an in care muncesc este de 6 -8 luni, restul lunilor fiind dedicate odihnei, dupa o perioada dificila de munca.
Un pui al acestui mamifer vine pe lume dupa 13 luni de sarcina, iar atunci cand implineste 5 ani, devine adult si isi poate purta singur de grija. In privinta hranei aceste animale nu sunt pretentioase, pot manca plante tepoase, seminte, frunze uscate, insa le place foarte mult sa manance grau, ovaz, iarba si curmale.
Exceptand harnicia camilei si utlilitatea acesteia in asigurarea transportului de bagaje sau marfuri, dar si faptul ca este un animal extrem de rezistent la conditii grele de viata, acest animal este extrem de pretios, datorita laptelui proaspat, mult mai hranitor decat laptele de vaca, dar si datorita parului provenit de la blana lor care naparleste primavara.
De la o singura naparlire se aduna 2,25 kg de par, utilizat pentru confectionarea hainelor, pensulelor sau corturilor. Astfel, camila nu este doar un animal interesant, protagonist al multor povesti, ci si unul foarte folositor omului.
Cămila și impactul său cultural în regiunile deșertice
De-a lungul istoriei, cămila a fost un element vital pentru culturile din Asia și Africa de Nord. Aceste animale nu doar că transportau marfă și oameni prin vastele deșerturi, ci au devenit simboluri de rezistență și supraviețuire în fața condițiilor extreme. În multe culturi, cămilele erau considerate semne de bogăție și statut social.
De exemplu, în Peninsula Arabică, cămilele au fost folosite în caravane comerciale care traversau deșertul, transportând mătase, mirodenii și alte bunuri prețioase. În prezent, deși tehnologia modernă a înlocuit în mare parte nevoia de cămile pentru transport, aceste animale continuă să fie venerate în unele regiuni și sunt folosite în competiții tradiționale, cum ar fi cursele de cămile, ce atrag mii de spectatori.
