Campul de batalie de la Isandlwana, Africa de Sud, este doar unul dintre locurile in care s-au disputat victorii importante in zona din jurul acestui oras, prima datand inca din 1838, an in care burii deja luasera cu asalt teritoriul zulusilor, dupa care au si obtinut victoria in fata acestora din urma. Este vorba despre batalia de la Blood River, cum sugestiv a fost numita. Insa o alta batalie istorica avea sa aiba loc in anul 1879, cand britanicii au luptat impotriva zulusilor, in fruntea carora se afla regele Cetshwayo. Si nu intamplator acest camp de batalie de la Isandlwana a devenit cunoscut in intreaga lume, ci mai mult pentru ca a reprezentat locul unei dintre cele mai rusinoase infrangeri suferite de catre britanici in toata istoria lor de razboaie coloniale.
Astfel, la 22 ianuarie 1879, Regimentul de infanterie urma sa fie ingenuncheat de 25.000 de luptatori zulusi, care au adoptat o strategie rudimentara, dar foarte inteligenta. Ei s-au ascuns in vale, departe de ochii vigilenti ai trupelor britanice, in timp ce acestia nu aveau nici cea mai mica idee de ceea ce urma sa li se intampla. Strategia zulusilor a tinut pana cand o patrula i-a gasit ascunsi. O mare greseala, insa nu pentru zulusi, ci pentru britanici, deoarece nu au luat in calcul eventualitatea unei batalii sau poate ca aroganta cu care trata presupusele colonii era intr-atat de nemarginita incat ratiunea nu s-a gasit locul. In sfarsit, de indata ce zulusii au fost descoperiti, acestia au pornit un atac foarte violent impotriva britanicilor, care in mod clar erau depasiti din punct de vedere numeric. Luptatorii zulusi erau inarmati cu sulite.
Taberele s-au luptat timp de patru ore, in urma acestei batalii peste 1.300 de soldati britanici fiind ucisi. Si ca imaginea infrangerii sa fie completa, aproape apocaliptica, spre sfarsitul luptei, a avut loc si o eclipsa de soare. In prezent, campul de batalie de la Isandlwana a ramas acelasi. Pe terenul din jurul orasului se afla mai multe pietre funerare ridicate in amintirea celor care au murit aici. Nu lipsesc nici memorialele ridicate de catre familie ori de catre localnici. Acum cativa ani, ba chiar, s-a ridicat si un memorial dedicat zulusilor.
In apropierea acestui sit, vizitatorii mai pot vedea si Rorke’s Drift, ce a aparut in filmul Zulu, rezultatul bataliei fiind cu totul altul. In urma acestei batalii, au ramas in picioare doar 110 soldati britanici, care au reusit sa supravietuiasca dupa ce s-au ascuns in spatele unei barricade din cutii de biscuiti si saci cu cereale, pana cand zulusii s-au retras. Vorbim despre 3.000, respectiv 4.000 de zulusi, angrenati in mica misiune crestina suedeza.
In acea zi, s-au acordat 11 medalii Victoria Cross, iar misiunea respectiva s-a transformat intr-un muzeu important. Si, desigur, campul de batalie de la Isandlwana are o insemnatate mai mare pentru Africa de Sud decat pentru britanici. Cel care a ilustrat perfect aceasta victorie, insa si pierderile suferite de catre zulusi, a fost regele Cetshwayo, care a spus ca „o sulita a strapuns pantecele natiunii si nu sunt lacrimi pentru a-i plange pe morti”.
