Campurile fizice ale Lunii, suprafata sa si felul de formare

Luna este al cincilea satelit ca marime din sistemul solar, si cel mai mare satelit, raportat la marimea dintre planeta pe care o orbiteza – Pamantul, si satelitul ei. Aceasta este a doua ca si densitate dupa IO (satelit al lui Jupiter) avand 1/81 din masa Pamantului si un sfert din diametrul acestuia. Luna este al doilea obiect ca luminozitate de pe cerul instelat si ne arata aceeasi fata numita partea vizibila a lunii, fiind acoperita de cratere care s-au fornat in urma coliziunilor cu meteoriti sau asteroizi. Artea intunecata a Lunii se pare ca nu este atat de intunecata, deci expresia este gresita, cel mai corect fiind spus partea invizibila a Lunii sau partea nevazuta, avand in vedere ca nu ne este accesibila noua datorita pozitiei astrului fata de Pamant, dar lumina solara ajunge acolo.

Colinele sau zonele care ni se par mai luminoase de pe panant au o vechime de aproximativ 4 miliarde de ani, si marile numite zonele mai intunecate care au fost candva inundate cu lava au o vechime de aprox. 3-3,9 miliarde de ani. Luna 3, o sonda spatiala sovietica ne-a aratat primele poze cu Partea ascunsa sau Partea intunecata in anul 1959 aratand ca aceasta are mai putine mari de lava si mai multi munti. NASA a fost organizatia care a inceput prima misiune din programul Apolo, (program care avea ca scop aselenizarea) in anul 1968 cu Apolo 8, urmata si de altele in urmatorii 4 ani. In 1972 Apolo 11 reuseste sa duca primii oameni pe suprafata lunii, urmata de alte 6 misiuni cu acelasi scop. Misiunile Apollo ne-au ajutat sa intelegem originea, istoria si structura interna a Lunii. Dupa ultima misiune Apollo cu numarul 17 omenirea a trimis numai sonde fara personal.

Formarea lunii a inceput cu peste 4 miliarde de ani in urma, ea fiind prezenta aproape odata cu inceperea formarii sistemului solar, deci mai tanara cu aproximativ 50 de milioane de ani. Cand sistemul solar era inca tanar aproximativ acum 4,5 miliarde de ani un obiect de marimea Planetei Marte, numita Theia, s-a ciocnit cu planeta noastra, desprinzandu-se o bucata din masa acestuia formand un inel de praf si roci in jurul Pamantului. In aproximativ 10 milioane de ani  praful si rocile s-au strans formand singurul satelit natural al Pamantului.

Cateva date generale despre Luna

• Raza calculata in medie a Lunii este de numai 1.737 kilometri, deci de patru ori mai mica fata de cea a Terrei.
• Distanta la care se estimeaza ca orbiteaza Luna in jurul Pamantului este de 384.403 kilometri.
• Lumina Lunii ajunge pe Terra intr-un interval de peste o secunda.
• Viteza de orbitare a lunii este de 3.700 kilometri pe ora.
• Luna are o atractie gravitationala de sase ori mai mica fata de atractia pe care o exercita Pamantul.
• Timpul necesar unei rotatii selenare in jurul pamantului este de 4 sapatamani, deci aproximativ 28 de zile, calculat cu exactitate: 27 de zile, 7 ore, 43 de minute, 11.6 secunde.
• Dupa Soare, Luna este corpul ceresc care ne da cea mai mare lumina si stralucire, deci ca si magnitudine aparenta este al doilea corp ceresc din sistemul nostru solar.
• Eclipsele de Soare totale sunt posibile din cauza diametrul angular al Soarelui este egal cu cel al Lunii.
• Fazele Lunii sunt in ordine: Luna Noua, Primul Patrar, Luna Plina si Ultimul Patrar. Acestea au o repetie constanta la un interval de 29 de zile, 12 de ore, 44 de minute si 2.8 secunde. Acest interval poarta denumirea de luna sinodica.
• Pamantul are masa de 81 de ori mai mare fata de masa Lunii insa Luna este cea cu o scoarta mult mai groasa, aceatsa avand 70 de kilometri.
• Nucleul Lunii se aseamana cu cel al Pamantului, este bogat in fier, avand in medie 4% din volumul total al Lunii.
• Mantaua Lunii are si ea o grosime considerabila, avand peste 1000 de kilometri.
• Perioada de revolutie a Lunii in jurul Terrei este egala cu perioada de rotatie, de unde se spune si ca Luna ne arata mereu aceeasi parte, putand fi vizibil mai bine de jumatate, un aproximativ de 59%.
• Luna are suprafata acoperita de cratere, cel mai mare avand o adancime de 3.960 metri si o lungime de 295 kilometri numindu-se Bailly, multe dintre aceste cratere s-au format pe cand luna era inca tanara si sistemul solar plin de fragmente (meteoriti, asteorizi).
• Petele intunecate de pe luna au luat numele de ,,mari” si oceane inca din cele mai vechi timpuri, cea mai mare si mai cunoscuta mare are o lungime de 1200 km si se numeste si acum Marea Imbrium.
• La Polul Sud al Lunii se afla cei mai inalti munti acestia avand aproximativ 6.100 de metri.
• Luna este primul si unicul corp ceresc din afara spatiului terestru pe care a pus omul piciorul, cel putin pana in prezent.
• Misiunile Apollo au adus aproape 400 de kilograme de roci selenare pe Terra pentru a se putea pune bazele geologiei lunare, a structurii lunii cat si a istoricului sau.

Una dintre teoriile plauzibile de formare ale Lunii implica fisiunea unei cruste terestre pornita de catre fortele centrifugale. Astfel se explica din punct de vedere gravitational ca Luna, fiind in stadiul de formare, a fost atrasa, desi ar fi trebuit ca atmosfera Pamantului sa fie foarte mare. Tot aici intra in discutie si formarea impreuna a Terrei si a Lunii in cadrul discului prim de acumulare. Totusi au fost formulate mult mai multe teorii privitoare la formarea Lunii si in continuare vom mentiona o serie dintre ele:

• Luna a fost creata de Dumnezeu, conform Genesei, 1:16.
• Luna a luat fiinta in urma ciocnirii Pamantului cu planeta Theia, eveniment ce a avut loc in urma cu mai bine de 4.52 de miliarde de ani. Aceasta este cea mai plauzibila teorie si cea mai acceptata in moemntul de fata.
• Luna s-a format din masa care avea incao forma lichida a Terrei, desprinzandu-se, insa aceats ateorie are foarte multe obiectii referitoare la substantele ce le contine astrul in sine.
• Luna s-a format prin atractia si captarea unui alt corp din spatiu, insa aceatsa teorie este dezmintita avand in vedere imposibilitatea calculelor matematice, mai ales pentru ca Luna este tot mai departe de la an la an fata de Pamant, deci cu o distanta de 3.8 centimetri.
• O ultima teorie de formare a Lunii este aceeacare spune ca masa de la inceput a astrului care continea particule si gaze a fost condensata, odata cu formarea Terrei. Totusi si aici sunt obiectii majore, deoarece in nucleul Lunii nu gasim fier, si de regula in suprafata Lunii nu prea avem mai mult fier decat pe suprafata Terrei.