Organizația Națiunilor Unite este o organizație internațională concepută pentru a face ușoară aplicarea dreptului internațional, securitǎții, dezvoltării economice, a progresului social, precum și a drepturilor omului pentru țările din întreaga lume. Organizația Națiunilor Unite include 193 de țări membre, iar sediul central se află la New York.
Înainte de existența Organizației Națiunilor Unite (ONU), Liga Națiunilor a fost organizația internațională responsabilă cu asigurarea păcii și cooperării între națiunile lumii. Ea a fost fondată în 1919 pentru a promova cooperarea internațională și pentru a obține pace și securitate. În perioada sa de glorie, Liga Națiunilor a avut 58 de membri și a fost considerată un succes. În timpul anilor 1930 succesul său s-a diminuat odată cu creșterea influenței Puterilor Axei (Germania, Italia și Japonia), care în cele din urmă au condus la începutul celui de-al Doilea Război Mondial în 1939.
Termenul „Națiunile Unte” a fost inventat în 1942 de către Winston Churchill și Franklin D. Roosevelt în timpul unei conferințe în cadrul căreia s-a declarat oficial cooperarea Aliaților (Marea Britanie, Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică) și a celorlalte națiuni în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
ONU, așa cum este cunoscută astăzi, nu a fost înființată oficial până în 1945, când Carta Națiunilor Unite a fost elaborată în cadrul Conferinței ONU privind Organizația Internațională de la San Francisco, Statele Unite ale Americii. La conferință au participat 50 de națiuni și mai multe organizații non-guvernamentale, toate semnând Carta. ONU a intrat oficial în existență pe 24 octombrie 1945, după ratificarea Cartei.
Principiile Organizației Națiunilor Unite așa cum sunt ele explicate în Cartă sunt de a salva generațiile viitoare de la război, de a reafirma drepturile omului, precum și stabilirea de drepturi egale pentru toate persoanele. În plus, se urmărește și promovarea justiției, libertății și progresului social pentru popoarele tuturor statelor membre.
Pentru a putea gestiona sarcina complexă de a obține cooperarea cât mai eficientă a tuturor statelor membre, în momentul de față, ONU este împărțită în cinci ramuri. Prima ramură este cea a Adunării Generale a ONU. Aceasta este principala adunare reprezentativă și de luare a deciziilor în cadrul ONU și este responsabilă pentru respectarea principiilor ONU prin intermediul politicilor și recomandărilor sale. Este compusă din toate statele membre, este condusă de un președinte ales de către statele membre și se întâlnește din septembrie și până în decembrie în fiecare an.
Consiliul de securitate al ONU este o altă ramură în organizația ONU și este cea mai puternică dintre toate celelalte ramuri. Ea are puterea de a autoriza desfășurarea trupelor militare ale statelor membre ONU, poate impune o încetare a focului în timpul conflictelor și poate aplica sancțiuni țărilor în cazul în care nu sunt conforme cu mandatele acordate. Acesta este compus din cinci membri permanenți și 10 membri prin rotație.
Următoarea ramură a ONU este Curtea Internațională de Justiție, cu sediul la Haga în Olanda. Această ramură este responsabilă pentru aspectele judiciare ale ONU. Consiliul Economic și Social este o altă ramură care asistă Adunarea Generală în promovarea dezvoltării economice și sociale, precum și cooperarea cu statele membre. În cele din urmă, ultima ramură a ONU o reprezintă Secretariatul, condus de Secretarul General. Responsabilitatea sa principală este furnizarea de studii, informații și alte date atunci când acestea sunt necesare celorlalte ramuri ale ONU pentru întâlnirile lor.
În ziua de astăzi, aproape toate statele independente sunt membre în ONU. După cum s-a subliniat în Carta ONU, pentru a deveni membru al organizației un stat trebuie să accepte atât pacea, cât și toate obligațiile menționate în Cartă și să fie dispus să întreprindă orice acțiune pentru a îndeplini aceste obligații. Decizia finală privind accesul la ONU este luată de către Adunarea Generală, după recomandările Consiliului de Securitate.
Așa cum a fost și la început, principala funcție a ONU în ziua de astăzi este cea de a menține pacea și securitatea tuturor statelor membre. Deși ONU nu are propria armată, aceasta are o forță pentru păstrarea păcii ce este furnizată de către statele membre. Cu aprobarea Consiliului de Securitate, aceste forțe de menținere a păcii sunt trimise în zonele în care conflictele armate s-au încheiat recent pentru a descuraja reluarea luptelor. În 1988, forța de menținere a păcii a câștigat Premiul Nobel pentru Pace.
ONU are ca scop protejarea drepturilor omului și oferirea de asistență umanitară atunci când este necesar. În 1948, Adunarea Generală a adoptat Declarația Universală a Drepturilor Omului. În prezent ONU oferă asistență tehnică în alegeri, ajută la îmbunătățirea structurilor judiciare, oferă hrană, apă, adăpost, precum și alte servicii umanitare popoarelor strămutate de foamete, război și dezastre naturale.
Organizația joacă un rol esențial în dezvoltarea economică și socială prin intermediul Programului de Dezvoltare. Acesta este cea mai mare sursă de asistență tehnică și de finanțare din lume.
Numai viitorul ne va poate spune impactul pe care l-a avut asupra întregii omeniri.
