Loto este un joc de noroc si denumirea lui are legatura cu aceasta caracteristica, deoarece vine din cuvantul latinesc “lotto”, derivat de la “lot”, care inseamna “destin”. Altii considera ca etimonul cuvantului este termenul galez (galeza – limba vorbita in Galia, teritoriu din vestul Europei) “lot” – “moneda” sau fractiune a unei unitati de masura a greutatii. Pe de alta parte, conceptul de “tragere la sorti” este si mai vechi, de vreme ce apare chiar si in textele biblice, legat de imprejurarea in care Moise a trebuit sa imparta pamant evreilor, la vest de Iordan, in anul 1150 i.Hr.
Cea mai veche mentiune despre un joc asemanator cu ceea ce numim astazi loto se gaseste intr-o antologie de texte antice chinezesti, care descrie un fel de tombola, familiara celor care au trait in urma cu peste doua mii de ani, in timpul dinastiei Han. Participantii trebuiau sa nimereasca o selectie (extragere), facuta de persoane fara vedere, dintr-un sir de 120 de semne. Scopul jocului era finantarea Marelui Zid Chinezesc.
In Roma antica, in vremea imparatului Nero (secolul I d.Hr.), loteriile erau legate de sarbatori religioase, precum Bacanalele (in cinstea zeului Dionysos – Bachus) si Saturnaliile (dedicate zeului Saturn, in preajma solstitiului de iarna si care erau insotite de mari petreceri populare). Cu aceste ocazii, Nero a creat loterii, cu mii de bilete zilnic, la care castigurile erau cai si sclavi. Biserica catolica, dar si Islamul au interzis astfel de loterii pe care le considerau reminiscente pagane.
Loteriile au reaparut mult mai tarziu, in perioada Renasterii. In 1466, la Bruges (oras aflat pe teritoriul de astazi al Belgiei), s-a organizat o loterie pentru strangerea de fonduri destinate ajutorarii saracilor. La Genova, cunoscut port italian la Mediterana, se faceau pariuri pe numele membrilor Marelui Consiliu al orasului, care erau trasi la sorti, la fiecare sase luni. Francisc I, regele Frantei, in timpul campaniilor sale militare in Italia, in secolul al XVI-lea, descopera aceasta practica a genovezilor si se hotaraste sa o incurajeze si in tara sa, gandindu-se ca ar fi o buna metoda sa sporeasca veniturile regalitatii. Prima “tragere” loto, in Franta, are loc in 1539.
A fost organizata de un italian, care a primit autorizatia din partea regelui, semnata in localitatea Chateaurenard, pe Coasta de Azur. Jocul s-a numit “Blanque” (dupa cuvantul italian “blanca” – “alb”). Biletele puse in vanzare erau albe si negre, dar numai cele din urma erau castigatoare. Respectiva loterie nu a avut prea mare succes. Abia doua secole mai tarziu, la sfarsitul anilor 1700, municipalitatea Parisului organizeaza o loterie, in speranta ca, din castiguri, orasul isi va putea plati ratele imprumuturilor contractate, atunci cand nu dispunea de suficient de multi bani, si vor putea restaura si anumite monumente istorice.
In aceeasi vreme, erau permise si loterii organizate de biserica, in ideea ca anumite congregatii, care se confruntau cu probleme financiare, si-ar fi putut asigura, astfel, niste venituri suplimentare, fara sa apeleze la bugetul regal sau la cel al familiilor nobiliare. In felul acesta au fost renovate, reparate sau construite multe biserici, printre care si vestita “Saint Sulpice”, din Paris. Treptat, sumele generate de loterii au crescut simtitor, luandu-se, in paralel, masuri care sa impiedice posibilitatea de frauda.
In 1757, venetianul celebru pentru aventurile sale galante, Giacomo Casanova, prezentat, la curtea regala, de Madame de Pompadour, favorita lui Ludovic al XV-lea, reuseste sa dea un nou impuls jocurilor de tip loto, propunand infiintarea Loteriei Scolii Militare, care va deveni Loteria Regala a Frantei, in 1776. Totusi, in tot acest timp, aceste jocuri au suscitat discutii aprinse, uneori chiar violente, multi considerand ca sunt imorale, creeaza dependenta, ii saracesc pe unii, predispun la frauda etc. In pofida unor astfel de dezbateri, in secolul al XIX-lea, loto castigase aproape intreaga Europa. Pasiunea pentru joc a explodat cand, in 1933, un francez castiga la loto cinci milioane de franci, o suma incredibila, pe un bilet care se putea achizitiona, la vremea respectiva, cu 10/50/100 de franci.
In prezent, sistemele de joc loto sunt prezente in foarte multe tari ale lumii, fara diferente majore. Incepand cu 2004, Franta, Spania si Marea Britanie au lansat Euro Millions – Europa, la care, din 2012, participa noua tari, punandu-se in joc castiguri fabuloase, de zeci si sute de milioane de euro. Altele mai mari sunt oferite doar de Loto Mega Millions (SUA), lansat in 1996.
Loteria Romana
Loteria Romana are o istorie de peste un secol. Legea Loteriei de Stat a fost promulgata in 1906, de catre regele Carol I. La inceputul functionarii ei, Loteria Romana a sustinut, din fondurile proprii, domeniul sanatatii, contribuind subtantial, din punct de vedere financiar, la eradicarea epidemiei de pelagra, de la inceputul secolului trecut si, mai tarziu, a celei de tuberculoza.
Incepand cu 1934, loteriile din Romania au fost organizate in colaborare cu diverse institutii culturale. Si la noi, ca si in alte parti, primele jocuri loto au fost initiate de biserici, iar prin anii ’50-’60 ai secolului trecut, cele mai multe premii erau in obiecte – stofe, biciclete, motociclete, excursii in tarile vecine etc. In timpul celor doua razboaie mondiale, Loteria Romana a sustinut inzestrarea tehnica a armatei, iar dupa fiecare dintre cele doua razboaie, a ajutat nenumarate familii – copii orfani si vaduve de razboi. Din 1991, Loteria Romana face parte din European Lotteries.
 “lot”.){kind=link}