Cand a fost inventat termometrul?

Cuvantul “termometru”, imprumutat, in limba romana, din limba franceza, provine din grecescul “thermos” (caldura) si “meter” (a masura). Lumea moderna nu mai poate fi imaginata fara existenta acestui aparat de masura si control, in functie de care se poate regla nivelul cel mai potrivit al temperaturii, in spatiile de locuit, se pot programa aparatele frigorifice, pentru a pastra alimentele proaspete, se fac masurari meteorologice sau se obtin indicii despre starea de sanatate a unei persoane.

Fenomenul dilatarii sau al contragerii unor substante fluide fusese observat inca din antichitate, dar un “termoscop”, similar, ca forma, celui de astazi, a fost construit de catre Galileo Galilei, intre 1593 si 1597. Instrumentul, format dintr-un tub de sticla, era prevazut, la unul dintre capete, cu un mic glob (tot din sticla), iar capatul celalalt, deschis, se scufunda in apa colorata. Cand globul din partea superioara era incalzit, aerul impingea apa in jos, iar cand era racit, apa era trasa in sus. Un prieten al lui Galilei, medicul si inventatorul venetian Santorio Santorio, a prevazut acest termoscop cu o scala cu patru diviziuni, folosindu-l in scopuri medicale. Termenul “instrumento temperamentorum” este mentionat pentru prima data in lucrarea lui Santorio – “Medicina statica” – desi alti istorici ai inventiilor sunt de parere ca primul care a utilizat termenul “termometru” este calugarul iezuit Jean Leurechon, care, in cartea sa, “Matematica recreativa” (1624), explica principiul de functionare al unui astfel de instrument, format dintr-o canula (un tub de sticla), in interiorul careia nivelul apei crestea si cobora, in functie de modificarea temperaturii. Cert este ca, in secolul al XVII-lea, au fost concepute mai multe modele de termometre capabile sa masoare temperatura corpului, de vreme ce, intr-o alta carte a lui Santorio (“Comentariu despre Galen”) exista si o ilustratie, care arata un pacient, cu un termometru in gura, aparatul fiind legat de un vas, printr-un tub flexibil, in scopul masurarii caldurii respiratiei.

In 1654, Ferdinand al II-lea de Medicis, mare duce de Toscana, fara prea mare succes in politica, dar un adevarat Mecena, dedicat stiintelor, fondator al unei Academii pentru experimente, a perfectionat termometrul lui Santorio, inlocuind apa din tubul de sticla, cu alcool colorat in rosu sau albastru, inchis ermetic in vas, si marcat cu 50 de gradatii. Iarna, alcoolul cobora pana la nivelul 7, iar vara, urca pana la 40. Daca era cufundat in gheata, indica 13 grade.

Inlocuirea alcoolului cu mercur s-a facut in 1717, ideea apartinand lui Daniel Gabriel Fahrenheit, un savant german, tot el dand termometrului si forma consacrata. Pentru calibrarea instrumentului cu scala “Fahrenheit”, el a luat ca repere temperatura de topire a ghetei (32 de grade Fahrenheit) si temperatura normala a sangelui (96 grade F).

Naturalistul si fizicianul francez Rene-Antoine Ferchault de Reaumur, in 1730, a construit un termometru cu etanol (alcool etilic), cu o scala de la 0 (punctul de inghet al apei), la 80, punctul de fierbere al alcoolului (pe care Reaumur l-a confundat cu cel de fierbere al apei).

Anders Celsius are meritul de a fi introdus scala cu gradele care ii poarta numele, inversata mai tarziu, de naturalistul Carl von Linne, dandu-i, astfel, forma actuala, masuratoarea facandu-se de la 0 (punctul de inghet al apei), la 100 (punctul de fierbere).

Tipuri de termometre

• In prezent, in afara de termometrele cu mercur, se folosesc si cele digitale (care pot masura temperaturi cuprinse intre -200 de grade si +3000 de grade Celsius), prevazute cu un conductor de caldura, legat printr-un tub flexibil, de un aparat electronic, care indica temperatura. Aceste aparate sunt foarte precise si performante, cu ajutorul lor masurandu-se temperatura aerului, a lichidelor, a diverselor alte materiale, avand si capacitatea de a memora anumite valori, actionand ca o alarma.

• Termometrele medicale masoara temperatura corpului (axilara, rectala, bucala sau in ureche). Primul care a demonstrat ca temperatura corpului uman sanatos este de 37 grade Celsius este fizicianul francez Antoine Cesar Becquerel, care a facut experimente cu ajutorul unui termocuplu din fier si cupru, un fel de senzor care functioneaza pe baza relatiei dintre o diferenta de potential electric si una de potential termic. Termometria clinica a fost insa dezvoltata de Carl Wunderlich, un medic german, care a demonstrat ca febra este un simptom si nu o boala in sine. Astazi, in medicina, termometrul digital este preferat celui cu mercur, care este toxic si periculos, in caz ca se sparge. In multe tari, s-a interzis, prin lege, utilizarea termometrului cu mercur, in medicina.

• Termometrele agro-alimentare, standard, din 1997, au devenit obligatorii pentru controlul produselor alimentare destinate comercializarii. Termometrele in infrarosu pot face si masuratori la distanta si pot verifica si omogenitatea temperaturii, intr-un anumit spatiu de depozitare a alimentelor.

• Termometrele folosite in meteorologie sunt programate sa inregistreze si sa transmita temperatura, dintr-un anumit loc, la fiecare ora, in functie de variatiile acesteia putandu-se anticipa deplasarea  curentilor de aer. Exista si termometre magnetice, capabile sa masoare temperaturi foarte scazute.

• Termometrul cofetarului functioneaza cu mercur, este protejat cu o carcasa metalica, are gradatii de la 100 la 200 de grade Celsius, si este folosit, in special, pentru a masura temperatura siropurilor, a ciocolatei fabricate industrial, a uleiurilor etc.

• Termometrele cu cristale lichide, care isi schimba culoarea, in functie de temperatura, se utilizeaza, mai ales, in acvaristica.