Cand a fost inventata caseta audio?

Pana la aparitia casetei audio (Compact Cassette/minicaseta), in 1963, monopolul, in cercul iubitorilor de muzica, a fost detinut de discul de vinil. La momentul respectiv, insa, compania olandeza Philips reuseste sa propuna publicului o inventie revolutionara – minicaseta – o carcasa de plastic, cu doua bobine, pe care era rulata o banda magnetica, si casetofonul aferent. Acesta functiona dupa acelasi principiu ca si magnetofonul, cunoscut inca din anii ’30, dar era mult mai usor de folosit si, foarte important, permitea atat ascultarea, cat si inregistrarea muzicii.

Casetele audio, rezistente, in culori variate, au aparut ca un raspuns demn de secolul al XX-lea, pentru nevoile generatiei ’60. Chiar daca inceputul mileniului al treilea avea pregatit un alt as in maneca –  iPod-urile – acestea nu au reusit niciodata sa atraga admiratia in aceeasi masura in care au facut-o predecesoarele lor magnetice. Sunetul complex si bogat in nuante inca ii mai face, astazi, pe nostalgici, sa incerce o revigorare a acestor medii de stocare. In prezent, casetele audio originale (DK MA-XG 90 sau Sony UX Pro 90), din perioada anilor 1980 si 1990, se vand cu un pret foarte ridicat, care poate ajunge si pana la cateva zeci de euro, pe site-urile de licitatii online.

Istoria muzicii moderne incepe cu anul 1953, cand un tanar din Mississippi inregistreaza primele sale cantece. Numele sau era Elvis Presley si, in urmatorii trei ani de zile, succesul sau a fost fulminant. In momentul lansarii primului single, “Heartbreak Hotel ”, nimeni nu mai avea vreo indoiala ca regele muzicii rock’n roll se nascuse. Aproximativ in acelasi timp, de partea cealalta a oceanului, patru adolescenti, din oraselul industrial Liverpool, formeaza trupa care va reusi sa franga inimile a milioane de tinere din intreaga lume. Pana la inceputul anilor 1970, trupa Beatles vanduse peste 100 de milioane de copii ale albumelor lor, in intreaga lume, depasind orice record mondial de pana atunci.

Incepuse sa devina evident ca epoca de aur a gramofonului ajunsese la sfarsit, din numeroase motive. Procesul de fabricare a vinilurilor, de la momentul aparitiei lor, in 1948, si pana in 1963, nu se schimbase – necesita un timp mare de productie, iar rezultatul era destul de fragil. Cele mai multe viniluri nu puteau stoca decat maximum 30 de minute de muzica. Din New York si pana in Moscova, tinerii isi doreau sa asculte cantecele lor favorite si visau sa si le poata inregistra, in functie de preferinte.

Solutia a fost pe cat de simpla, pe atat de geniala – caseta audio, alcatuita din carcasa din plastic si cu o lungime a benzii ce depindea de durata inregistrarii, in general, cate 45 de minute pe fiecare parte, 90 de minute in total. Primul astfel de mediu de stocare este introdus de catre compania olandeza Philips, in anul 1963, iar premiera sa americana a avut loc la un an distanta. Pana la sfarsitul lui 1963, compania Philips reuseste sa vanda doar 900 de copii ale noului sau produs, dar, in numai cinci ani, pe piata de profil erau peste 2 milioane si jumatatae de casete audio.

Introduse odata cu aceste noi medii de stocare, casetofoanele au devenit un adevarat simbol al anilor’60 – mari, gri sau negre, portabile – accesorii obligatorii ale tinutei moderne. Walkmanul, conceput de catre specialistii de la compania Sony, in anul 1979, a facut ca muzica sa fie prezenta oriunde, de la alergarea de seara, in parc, pana la mersul pe strada sau la intalnirile de socializare.

Au existat si voci critice care considerau ca forma si calitatea casetelor nu se puteau compara cu perfectiunea discurilor de vinil. O foarte lunga perioada de timp acesti critici i-au privit cu superioritate pe cei care alegeau sa cumpere noile medii de stocare mai ieftine si – spuneau ei – de o calitate inferioara vinilurilor.

Aparitia muzicii punk rock a revolutionat intreaga industrie muzicala si probabil ca impactul acesteia asupra publicului tanar nu ar fi fost atat de puternic fara aparitia casetei audio, asa cum si reciproca este valabila – caseta audio nu putea dobandi intreaga sa popularitate daca nu ar fi existat muzica punk rock.

Deloc surprinzator, odata cu sfarsitul erei punck rock caseta audio intra intr-un con de umbra, dar nu inainte de a fi depasit toate granitele – sociale, culturale si chiar geografice. Indiferent de conditia sociala, atat saracii, cat si cei cu posibilitati financiare si-au construit propriul sistem stereo, ca punct de atractie in propria casa. Pana si cei mai vehementi critici au ajuns la concluzia ca muzica lui Bach, de exemplu, se aude la fel si pe vinil si pe caseta audio.

Pe masura trecerii anilor, utilizatorii de computere s-au indepartat de romantismul fanilor rock’n’roll, care ascultau muzica pe Compact Casette doar pentru ca nu existau, in acel moment, alternative. Primele computere, ZX Spectrum, in Anglia, si Commodore 64, in Statele Unite, erau prevazute cu casetofon, echivalentul CD/DVD playerelor de astazi. Cu toate acestea, procesul de copiere si ascultarea melodiilor erau anevoioase, motiv pentru care, odata cu aparitia floppy disk-urilor ieftine, divortul dintre PC si casetofon a fost unul definitiv.

Varful dezvoltarii casetelor audio a fost atins in a doua jumatate a anilor 1980, cand aproximativ 500 de milioane de copii erau vandute doar in America, anual. Odata cu aparitia in magazine a CD-urilor, incepand cu anul 1986, popularitatea vechilor unitati magnetice a inceput sa scada vertiginos. Chiar daca minicasetele nu se mai regasesc pe rafturile magazinelor de specialitate, foarte multi inca le pastreaza, ca simbol al tineretii lor.