Pentru cei mici, casuta papusii este locul magic, in care se intampla “cu adevarat” tot felul de lucruri, pe care copiii le provoaca sau le “rezolva” dupa o logica pe care ei o inteleg si o manifesta cu toata inteligenta si inocenta varstei. Cei mari – Gulliveri in Tara Liliputanilor – nu au nici ei cum sa ramana indiferenti la micile constructii miniaturale, atata vreme cat, probabil, in fiecare om matur, mai stau adormite visuri si povesti ale copilariei. Nu este intamplator nici faptul ca, in istoria civilizatiei, jucariile au fost inventate inca de la inceputuri, asa cum arata reprezentarile (gravuri, picturi) din sit-urile arheologice. Instinctiv, copiii se folosesc de jucarii pentru a explora lumea, pentru a afla cauza si efectul unor actiuni, pentru a se descoperi pe sine. Mai mult decat simple obiecte de divertisment sau de decor, jucariile influenteaza semnificativ numeroase aspecte ale existentei si modeleaza personalitatea.
Constructii miniaturale, similare celor pe care le numim astazi “casute pentru papusi” exista de mii de ani, primele dovezi in acest sens fiind descoperite in mormintele egiptene, din perioada Vechiului Imperiu, adica, aproximativ, mileniul al III-lea i.Hr. Confectionate din lemn, mobilele, oamenii, animalele puse in morminte aveau, se pare, o functie religioasa.
Cea mai veche “casuta a papusii”, din spatiul european, dateaza din secolul al XVI-lea, mai exact, din 1558, este dotata cu mobila, este locuita de papusi, si a apartinut ducelui Albrecht V de Bavaria. Nu a fost conceputa pentru joaca, ci, mai degraba, pentru decor, detaliile arhitecturale fiind executate cu mare acuratete. In epoca, mai existau astfel de obiecte de colectie, foarte admirate de doamnele din inalta societate, din Anglia, Germania, Olanda, posesia lor, avand in vedere si pretul urias, fiind un adevarat privilegiu.
Termenul “casuta”, pentru aceste obiecte, este oarecum impropriu, cele care s-au pastrat avand in jur de doi metri inaltime (cat un dulap de haine), iar in interior erau compartimentate, astfel incat doamnele sa isi poata aranja “mobilele” si “argintariile” executate, doar pentru a fi admirate, de catre mestesugari-artisti. Reputatia de capitala a jucariilor, la vremea respectiva, o avea orasul Nuremberg.
In secolul al XVIII-lea, “casuta papusii” a luat un aspect mai putin pretentios, fiind destinata jocului si educatiei fetelor din “lumea buna”, care puteau exersa regulile de baza ale etichetei. Cei mai cunoscuti, in aceasta epoca, pentru pasiunea pe care o aveau pentru asemenea jucarii, erau anglo-saxonii. In Epoca Victoriana (secolul al XIX-lea), productia de “casute ale papusii” a luat amploare, fiecare casa instarita avand o astfel de jucarie.
Odata cu revolutia industriala, industria jucariilor s-a dezvoltat din ce in ce mai mult, cele mai cunoscute fiind atelierele din Germania (de exemplu, compania “Marklin”, care functioneaza si in prezent), Anglia si Statele Unite ale Americii. Dupa al Doilea Razboi Mondial, “casuta papusii” s-a fabricat mai ales din metal pictat, iar mobila din plastic, fibra de sticla si lemn, pretul devenind mai accesibil.
In prezent, “casuta papusii” se construieste la cateva dimensiuni standard – la scara 1:18/1:24/1:48 etc. – cele mai cunoscute marci fiind “Petite Princesse” (SUA), “Lundby” (Suedia), “Caroline’s Home” (Marea Britanie) etc.
Casute pentru Barbie si Blythe
Casuta papusii Barbie este construita la scara 1:6. Barbie este o papusa-manechin de 29 de centimetri inaltime, comercializata de “Mattel”, o societate americana de jucarii, fondata in 1959, de catre o femeie de afaceri – Ruth Handler. Aceasta s-a inspirat din imaginea unei papusi nemtesti din anii ’50 – Bild Lilli, careia i-a dat un nume apropiat de cel al fiicei sale, Barbara. In anul 1997, “Mattel” a vandut papusa cu numarul un miliard.
Blythe este tot o papusa americana, conceputa si pusa in vanzare in 1972, de compania Kenner. Se distinge de alte papusi prin capul supradimensionat si prin ochii care isi schimba culoarea si pozitia, gratie unui mecanism special. Blythe nu s-a bucurat de prea mult succes, fiind insa redescoperita cu mult entuziasm, in 1999, datorita unor tineri japonezi care au ales-o pentru una dintre campaniile lor publicitare. Din 2001, o noua Blythe se produce in Japonia, impreuna cu casuta personalizata.
“Casuta papusii” in expozitii si muzee
- In Elvetia, exista un Muzeu al casutei papusii (Puppenhausmuseum), cel mai mare de acest fel din lume, in orasul Bale.
- La Amsterdam, in Rijksmuseum, este expusa o “casuta a papusii” pastrata din 1686. A apartinut Petronellei Oortman, sotia unui bogat negustor de matase, care, se pare, a investit 20 000 de florini in aceasta “jucarie”, adica pretul necesar pentru achizitionarea unei case adevarate in capitala Olandei, la vremea respectiva. “Casuta” are mai multe camere, bucatarie si terasa.
- La Muzeul copilariei, din Londra, este expusa o “Tate House”, o casuta a papusii din 1760.
- “Casuta papusii” fabricata in 1924, care a apartinut Reginei Mary, a Regatului Unit, este expusa in castelul Windsor. Are mobila luxoasa, carti, realizate la scara, scrise cu migala, pentru a fi asezate in biblioteca din interiorul casutei. Are inca lumini functionale.
- In Finlanda, la Tampere, la Muzeul Moomin, se afla o casuta special conceputa pentru personajele create de scriitoarea si pictorita Tove Jansson – niste hipopotami.
