M-am confruntat adesea cu anxietatea ciclicității „trecut, prezent și viitor”, cu panica unui timp care se contractă și nu-mi mai dă răgaz să fiu „fiică”, să aparțin părinților așa cum se întâmpla când eram prunc, când, cu sufletul de 21 de grame, pur și scăpat de păcate alergam dintr-o parte în alta a parcării blocului pentru a nu fi prinsă la pititea. În desele cazuri, timpul mi-a fost călăul, omorându-mă, inconștient, de mii de ori. Ceea ce eu nu realizam, de fapt, era că moartea aducea regenerare, exact cum primăvara, după o iarnă lungă, binecuvântează cu suflarea ei fiecare celulă, aducând întregul la viață.
Am regăsit promisiunile unui timp dilatat, a unei reîntoarceri la starea arhetipală a „infansului” – a copilului – a unei regenerări și, în câteva zile, o să mă îmbarc spre Brașov, pentru a culege fiecare dintre dorințele conștiente și inconștiente pe care le-am sădit în tot acest timp de așteptare. Așadar, pe 12 iunie pornesc înspre festival cu un sentiment de nerăbdare la gândul că voi înnopta pe dealurile împânzite de verdeață, iar, pe fundal, muzica psihedelică mă va purta către începuturile copilăriei mele.
„Satori”, în tradiția budhistă este un termen pentru „trezire”, „înțelegere”, „conștientizare”. „Satori” este clipa, este prezentul, este tot, este o implozie, asemenea vieții. De festival, am aflat vorbind cu unul dintre organizatori, fericit că visul lui se materializează; 400 de oameni strânși în jurul bașilor puternici, înnebuniți de valurile de fericire și libertate ce îi înconjoară.
Iubitorii genului dark, forest, psycore, hitech, psystep, psychill, în număr mare, vor culege și ei, la rândul lor, în toate cele trei zile de festival, roade spirituale. Ceea ce mie mi se pare fantastic, nefiind la primul festival de acest gen, este faptul că tot timpul se formează un soi de conștiință colectivă la care aderă toată lumea. Zâmbete sunt împărțite, gânduri bune și mesaje pozitive. Totodată, este fantastic cum, în câteva zile, se încheagă legături solide, peste oceane, țări și continente, între cei care sunt prezenți.
„Satori” este un festival al liniștii, cunoscându-i pe cei care au pus bazele acestuia. „Satori” nu este un simplu nume care ajută la diferențierea lui de celelalte, ci, sub umbrela sa, stă o simbioză perfectă între minte și suflet, facilitată de muzică bună și oameni de excepție. „Vindecare prin muzică și natură”, spun organizatorii. Însă eu spun astfel: atunci când pietrele vor vorbi, iar eu le voi auzi înseamnă că am decodificat un limbaj universal și merit să ader la acea conștiință colectivă formată încă de la începutul festivalului.
Am promisiunea faptului că pot bate în lung și în lat zonele de verdeață ale festivalului, am promisunea faptului că pot participa la atelierele de healing din cadrul festivalului și promisiunea faptului că voi pleca spre casă mai conectată cu mine însămi.
La momentul reîntoarcerii, primele gânduri și păreri le voi așterne tot aici, fiindu-mi propriul martor, prin scris, la cele câteva schimbări ce vor surveni. Până atunci, îmi pregătesc bagajele fizice și spirituale, nerăbdătoare fiind să mă rup de cotidian pentru câteva zile.
