Nimeni nu stie cu exactitate cand si unde a aparut astronomia. Poate o stea cazatoare a atras atentia unui om al pesterilor si acesta a inceput sa studieze cerul in cautarea unor raspunsuri. Sau poate un vanator ratacit a urmarit apusul soarelui catre casa si apoi a putut sa-si continue drumul cand si-a dat seama ca o stea stralucea in mod constant in aceeasi directie. Cu toate acestea, desi nu stim cine a fost primul om care a inceput sa observe cerul, stim destul de multe despre astronomia timpurie.
Cu sute de ani in urma, oamenii au inceput sa se uite la cerul noptii in cautarea raspunsurilor la diverse probleme. Desi putini oameni din ziua de azi cred ca astrologia este o parte stiintifica a astronomiei, multi astronomi timpurii au considerat-o unul din scopurile principale pentru observarea cerului. Acestia petreceau ore in sir studiind stelele, in timp ce incercau sa creeze previziuni exact legate de viitor. Acesti oameni pastrau cu atentie informatii precise pe baza observatiilor lor. Alti astronomi studiau stelele pentru a stii cat era “ceasul” sau pentru a decide care erau cele mai bune locatii pentru a-si construi casele. Iar altii, venerau stelele sau creau religii care se axau pe cerul noptii. Acesti astronomi timpurii se aflau in diverse regiuni de pe planeta, insa cei mai cunoscuti au fost chinezii si maiasii.
Progrese in astronomie
Pe masura ce civilizatiile avansau, astronomia devenea si ea mai avansata. Grecii devenisera fascinati de cerul noptii. Acestia au inceput sa cartografieze stelele. Pe masura ce studiau cerul, acestia au inceput sa identifice constelatii si sa le dea nume. Grecii credeau ca mare parte din stele si constelatii erau de fapt zei si zeite. In mod surprinzator, cu toate progresele pe care le-a facut astronomia din acele vremuri si pana acum, aceste nume inca sunt folosite pentru identificarea stelelor. Suntem norocosi deoarece, in Evul Mediu, in timp ce mare parte a lumii era in haos, arabii au devenit fascinati de astronomie. Acestia au studiat lucrarile grecilor si au tradus mare parte din ele in araba, salvandu-le astfel de la o distrugere totala.
Dupa ce Evul Mediu s-a incheiat, europenii au redevenit interesati de astronomie. In ciuda studierii atente a cerului, majoritatea oamenilor au crezut ca totul se invartea in jurul Pamantului. Acestia chiar au crezut ca Pamantul era centrul sistemului solar. Cu toate acestea, a existat cineva care avea o alta teorie, iar numele sau era Copernic. Acesta a anuntat ca observatiile lui l-au condus la concluzia ca soarele era cel care se afla in centrul sistemului solar. El a dezvoltat un set de reguli pentru sistemul solar, care este folosit si in ziua de azi – cele trei legi ale miscarii planetelor. Multi oameni sunt de parere ca acesta a fost inceputul astronomiei moderne.
Inventarea telescopului
Curand dupa aceea, urmatorul pas important in astronomie a aparut cand Hans Lippershey a inventat telescopul. Hans nu si-a folosit inventia pentru a observa cerul. Insa, telescopul sau l-a incantat pe Galileo Galilei, care si-a dat seama ca acest instrument i-ar permite sa vada cerul mult mai bine decat fusese capabil oricine altcineva pana atunci. Galileo a lucrat la imbunatatirea telescopului si a inceput sa-l foloseasca pentru a explora cerul, la inceputul anilor 1600. Acesta a devenit primul astronom care a folosit un telescop pentru a observa stelele. Galileo a descoperit ca galaxia noastra, Calea Lactee, era compusa de fapt din multe stele si ca Luna avea cratere si munti pe suprafata sa. Cea mai interesanta descoperire pentru Galileo a fost descoperirea satelitilor lui Jupiter. Acesta a descoperit ca satelitii nu se invarteau in jurul soarelui. Intrucat toata lumea credea ca totul se invartea in jurul soarelui (dupa ce Copernic a dezvoltat cele trei legi ale miscarii planetelor), acestea erau vesti interesante pentru astronomi.
Pe masura ce telescoapele au devenit si mai performante, oamenii au continuat sa faca noi descoperiri legate de cer. Totusi, mai aveau multe de invatat. Astronomii nu erau siguri daca galaxia noastra era doar una din multe galaxii sau daca alte galaxii pe care le vedeau erau doar niste stele mari. De asemenea, ei nu stiau ca existau si alte planete in afara sistemului nostru solar, de fapt ei nici nu stiau cate planete existau in sistemul solar. Chiar si la sfarsitul anilor 1990, inca reiesea faptul ca astronomii se inselasera cu privire la teoriile care fusesera considerate adevarate timp de secole. Poate intr-o zi, in viitor, vom privi inapoi si vom spune ca adevaratul inceput al astronomiei a fost in secolul 20.
