Dintre animalele pe care omul le-a domesticit, dupa oi si capre, vaca ocupa un loc privilegiat, nu numai pentru foloasele nenumarate pe care le aduce, ci si pentru ca are o fire blanda, docila, pasnica, inteleapta, este ascultata de celelalte animale, datorita aspectului puternic si, in multe culturi, a fost si este venerata, fiind considerata un mesager al puterii divine. Bos taurus (vaca domestica) este denumirea stiintifica data tuturor bovinelor domestice, al caror stramos este bourul (Bos primigenius), care traia in India, in urma cu mii de ani, de unde a ajuns si in Europa.
Domesticirea bovinelor salbatice a avut loc in India, Egipt, Mesopotamia, cu mai mult de 6000 de ani i.Hr. Unii specialisti sustin ca primele vaci domestice au existat chiar mai inainte, in Iran, acum 10 000 de ani. Desenele rupestre arata felul in care bovinele erau, in unele colectivitati, celebrate ca animale sacre sau, in altele, folosite ca animale de tractiune, la muncile agricole sau ca sursa de carne si lapte. Se pare ca ultimul bour (Bos primigenius), care traia in padurea Jaktorow, din Polonia, cu o infatisare impunatoare (1,60-1,80 metri inaltime si 800- 1000 kilograme) a fost prins si sacrificat de braconieri, in 1627.
La inceputul secolului al XX-lea, doi germani – fratii Heck – au incercat sa recreeze bourul salbatic, prin incrucisarea deverselor specii, rezultatul fiind partial multumitor, in sensul ca aspectul fizic are asemanari cu Bos primigenius (numai ca si corpul si coarnele sunt mai mici, iar pielea este putin mai deschisa la culoare). Are insa capacitatea de a supravietui in libertate si, din 1983, “bourii Heck”, cum au fost numiti, traiesc in rezervatii naturale din Tarile de Jos, cum ar fi cea de la Oostvaardersplassen. Stramosul vacii domestice a trait si pe teritoriul vechii Dacii, bourul regasindu-se in stema Moldovei si a Romaniei.
Vaca domestica, in conditiile naturale, ale cresterii pe pasune (si nu industrial) isi petrece cea mai mare parte a timpului rumegand (5-8 ore), dupa ce 6-8 ore pe zi paste. Adaparea corespunzatoare – in jur de 100 de litri de apa, in zilele calduroase de vara – este o conditie necesara pentru o buna productie de lapte. Vaca domestica se orienteaza bine in mediul inconjurator si daca, de exemplu, a mers de mai multe ori pe acelasi drum, il retine automat. Asa se face ca, in gospodariile taranesti, atunci cand vacile sunt duse la pasunat, intr-un anumit loc, ele invata foarte repede sa se intoarca acasa chiar singure.
Sunt insa neincrezatoare fata de noutati si, daca, sa zicem, s-a pus o usa noua la grajd, va trebui sa treaca o vreme pana vaca se obisnuieste cu noul decor si pana sa intre fara prea multe indemnuri. Cu un astfel de fapt are legatura si expresia populara, referitoare la cineva nedumerit – “Se uita ca vitelul la poarta noua”. Vazul, auzul, mirosul si gustul sunt foarte bine dezvoltate. Viteii pot sa isi recunoasca mama, la cateva zile dupa nastere, de la o distanta de aproximativ 50 de metri. In privinta expresiilor sonore, facandu-se o comparatie intre bovinele salbatice si vaca domestica, s-a constatat, la cea din urma, existenta a circa unsprezece expresii, cu motivatii caracteristice – mugetul de chemare a vitelului, de supunere, de nemultumire, de joaca etc.
Vaca domestica poate sa traiasca peste douazeci de ani. Cea mai longeviva a fost o vaca irlandeza, din rasa Dremon, care a murit in 1993, la 49 de ani, si care a facut 39 de vitei.
Vaca domestica in mitologie si religie
Vaca este prezenta in mitologia multor popoare, simbolizand, in general, forta, energia, vigoarea, fertilitatea. In credintele egiptenilor, Hathor, zeita iubirii, a frumusetii, a muzicii, a bucuriei si a maternitatii, era reprezentata fie prin imaginea unei vaci, fie ca o femeie cu coarne de vaca. La Memphis (Egipt), oamenii se inchinau bourului Apis, care era simbolul puterii divine. Cand murea un taur, se considera ca se intoarce la zeul Soarelui, la Osiris, de aceea era imbalsamat si asezat intr-un sarcofag de piatra.
In mitologia greco-romana, exemplul cel mai cunoscut este cel al Minotaurului, jumatate om, jumatate taur, care a fost inchis in labirintul creat de Dedal, unde se hranea numai cu carne de om, victimele sale fiind cei care nu gaseau calea de iesire. Tezeu este cel care l-a invins, reusind sa iasa din labirint cu ajutorul firului Ariadnei. Si celebrul erou Hercule, in cea de-a saptea “munca”, reuseste sa captureze taurul din Creta, pe care il duce in Grecia. In antichitatea greceasca au existat si reprezentari pozitive ale acestui animal. De exemplu, Zeus, pentru a o cuceri pe Europa, fiica regelui fenician, s-a metamorfozat intr-un taur alb.
In legendele nordice, uriasul Ymir, prima fiinta de pe Pamant, a fost hranit de vaca Audhumla, nascuta din gheata si din aurora boreala.
Indiscutabil, in India, exista cel mai puternic si mai vechi cult al acestui animal, inca din secolul al V-lea i.Hr. Hindusii considera vaca drept incarnarea tuturor zeilor si este interzis ca omul sa o ucida. Krishna, unul dintre cei mai venerati zei, a opta reincarnare a lui Vishnou, a fost crescut de o cireada de vaci. Si in prezent, o mare parte a indienilor intretin acest cult, vacile domestice primesc binecuvantarea, ca orice nou-nascut al familiei. Animalele sunt libere sa se plimbe pe strazi, iar oamenii se bucura de gustul laptelui si al untului.
Desi, la o prima impresie, vaca domestica nu pare a fi animalul care sa inspire, in mod deosebit, zona artistica, este uimitor cata atentie i s-a acordat in toate timpurile, de la pictori celebri (Vincent van Gogh, Claude Monet, Paul Gauguin etc.), la sculptori, de la benzi desenate, filme artistice, desene animate, la publicitate si la mai noua pop art.
Mai mult, in fiecare an se tine, in marile orase ale lumii, CowParade, care consta in expunerea unor statuete din sticla, reprezentand vaci domestice, in locuri publice, pe strada, in parcuri, la statiile de metrou etc., si pe care le decoreaza artisti locali, cu motive specifice fiecarei culturi. Banii obtinuti din vanzarea acestor statuete sunt folositi in scopuri caritabile.
